Anarhia criteriilor valorice în vidul de putere


În vidul de putere urmat după revoluție, autoritățile fostului regim nu au mai fost autorizate de oamenii din stradă să intervină în vreun fel, chiar dacă era, de cele mai multe ori, cazul. Au fost dați afară oameni onești, care și-au făcut datoria, s-au cățărat în funcții cei ce se considerau marginalizați, toate mediocritățile au sfidat orice bun simț și au preluat totul fără nici un drept, fără atestare justificată. Obiectivă. Cât a durat perioada anarhiei e greu de spus, deoarece rezultatele pot fi descifrate cu onestitate și după trei decenii în care ne credem guvernați democratic. Cei ce au prins cheag atunci, au rămas și azi, consolidându-și pozițiile și mimând grosolan autoritatea, cum arăta ea pe vremuri. Golul de putere aduce după sine desființarea oricăror criterii valorice. Se inventează, cu spirit de gașcă, unele criterii personalizate, pentru anumite categorii sociale. „Pentru că putem” a devenit lozincă națională. Cei ce aveau înrădăcinate principii atestate de multă vreme și le-au schimbat în virtutea noii ordini și ordine. Ne prefacem că trăim o nouă normalitate și e același lucru cu a trăi într-o vilă construită în pripă sub ruinele celui de al doilea război mondial, numind asta marea schimbare. Paradoxal, actuala putere este, prin translație, același vid de putere, aceeași lipsă a criterilor valorice. Să crezi în viabilitatea (dacă acest cuvânt mai există într-un Dex care face ce vrea) unor poezii confecționate doar cu numele de poezie și conținând înșiruiri postdadaiste, postsuprarealiste, sau doar să te prefaci a crede este un exercițiu de obediență
Cine are dreptul să-și confecționeze o operă? Cum se poate face să-ți publici conținutul sertarelor?
Există oare, în acest tip de democrație de la noi interdicția de a publica? Degeaba se spune că redacțiile nu țin cont de persoane, ci de valoarea pe care o produc. Dacă acolo există fie și un singur resentimentar care dictează acela va avea puterea să te facă să dispari, chiar dacă ești membru al Uniunii Scriitorilor. Dacă ai protestat o dată în public pentru nedreptățile care ți-au fost făcute chiar de acel uns al lui dumnezeu după 1989, te-ai ras. Să nu fim încrezători că se va face dreptate. Cel puțin nu pe timpul vieții noastre. În anumite redacții au fost dați afară toți scriitorii, rămânând doar textierii criticii. Și vei publica în zadar cărți, pe banii familiei, că nu vor fi luate în considerare, nu le va citi nimeni. Ai dispărut. (Va urma)

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.