Opinii: „Departe de California”


Departe de California
Mircea Mihăieș
România literară nr. 33/2019

„Sunt un vechi fan al lui Bruce Springsteen. Nu știu dacă cel mai vechi din România, dar cu siguranță unul dintre cei mai vechi.”

Nu fii așa de sigur. În 1968 erai probabil încă pe băncile școlii, când eu, redactor al radiodifuziunii difuzam ultimul disc al lui Beatles, mult mai vechi decât Bruce Springsteen. Aveam pe atunci acces la fonoteca radioului, bine utilată de inginerul Florin Silviu Ursulescu, care copia toate noutățile americane și englezești.

„Din acel moment, mi-am procurat, mai ușor sau mai greu, mai încet sau instantaneu, tot ce a scos pe piață. Dacă albumele de până în 1989 îmi ajungeau cu oarecare întârziere, pe cele de după căderea comunismului le-am obținut, în America fiind, în chiar ziua apariției lor oficiale. De pildă, Human Touch și Lucky Town, apărute simultan, în 1992., le-am cumpărat într-o minunată zi de primăvară într-un magazin din cea mai frumoasă gară din lume, Union Station din Washington.”

Ai fost pe Coasta de Est a SUA, după 1989. De ce nu te-ai dus la un concert BS? Eu am ajuns abia în 2009 pe țărmul Pacificului și am fost la concerte pop-rock și jazz. Contact direct cu formațiile, nu scălâmbăieli auditive cu căștile pe cap.

„Inutil să spun că am toată discografia lui Bruce Springsteen, în formate audio și video, nenumărate variante mai mult sau mai puțin cunoscute, documentare, vreo douăzeci de cărți despre viața și activitatea lui.”

Puțin exagerat și greu de crezut.

„A fost un sprijinitor activ al lui Barack Obama, submediocrul președinte al Statelor Unite, din vremea căruia datează profunda, radicala criză care macină societatea americană. Mai ridicol încă, a servit-o cu ardoare și pe Hillary Clinton…”

Parcă nu am auzit o asemenea apreciere la adresa lui Obama pe când era primul președinte afro-american. Și nici de vreo criză care ar măcina SUA. Dar eu fac naveta anual în California, pe când tu stai și scrii editoriale la Timișoara.

„Fac însă distincția între om și operă.”

Asta e lozinca domnului Chifu. Tu dacă detești pe cineva n-o să-i publici în veci opera la revista pe care o conduci. Ba îi bagi strâmbe și pe la alte publicații. În fine, unde e acea Californie la care faci trimitere?

„Nu mai aștept de mult originalitate și inventivitate de la Bruce Springsteen.”

Parcă la redacție, pe când eram colegi, n-ai dat semn că-ți place muzica pop-rock. Eu aveam chiar și la revistă o rubrică, numită Recording unde comentam, făceam muzicologie. Nici un coleg de-al meu din redacție nu se pricepea la muzică. Acum, în căutare de teme pentru România literară, de unde ies bani buni, sunt convins că inventezi. Dar unde e California? Departe?

„Dacă privesc un spectacol cu Don Giovanni, nu vreau să descopăr în el altceva decât a pus Mozart.”

Probabil că mai nou asculți și muzică de operă. După câte te cunosc, m-aș îndoi însă.

„Într-o declarație de dinaintea apariției discului, Bruce Springsteen vorbea despre omagiul adus muzicii sud-californiene a anilor ’60-’70. Oricât m-am străduit, n-am descoperit nicio asemănare cu explozia de vitalitate a corifeilor din vestul Americii. Poate că singurul element care susține o astfel de apropiere se află în folosirea memotronului, a vibratorului și a mult-abuzatului, în epocă, moog.”

Aici era California. O simplă trimitere, care nu justifică titlul bombasticului articol în care-ți faci reclamă de muzicolog. și o ERRATUM. Nu se spune „memotron” ci „mellotron”, care nu mai este folosit nici de Doobie Brothers, Beach Boys, Metallica etc. Cât despre „Moog”, nici pomeneală. Nu se mai numește așa sintetizatorul, ci „keaboards”. Ești cu un secol în urmă, dar bucureștenii, care au și mai puțin habar de muzica americană, te privesc ca pe un emisar timișorean, versat încă din perioada hipioților.

Este adevărat că „Niciunul dintre cântecele albumului nu are vivacitatea auto­generată a bala­delor rock-folk din perioada de aur a epocii beatnik-ilor. Dim­potrivă, ele sunt mereu cariate de semitonu­rile depresiei și de moliciunea melancoliei.” Deci asta era depărtarea de California? O simplă referire fulgurantă, care nici nu intră în esența muzicii californiene. Lasă-i pe cei ce au fost în California să vorbească despre spiritul muzicii de acolo, audiate în concert, live. Și apoi nu Sudul este epoca de aur a muzicii beatnik-ilor, ci zona centrală, axată pe San Francisco.

„Deși fan înrăit”, cum se autodeclară, Mircea rămâne doar înrăit.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.