În presa nord-americană


TORONTO -CANADA

Ce mai astept ….

După debutul meu ca poet, am crezut că proza e mai eficace, mai căutată. Apoi, cam până acum un an sau doi am căzut în mrejele documentare ale memorialisticii sau în cele eclectice ale eseului sau însemnărilor de călătorie.
Marile impresii ale contactului cu continentul american m-au făcut să apar cu travel-eseul Hotel California, manuscris acceptat spre publicare  de către o fostă colegă de redacție, patroană de editură. Întors din permanenta navetă pe care o fac în California, la fiul și nepotul meu, am considerat că apariția în țară a acestei cărți e un elogiu pe care-l datorăm Americii, acest tărâm unde se va continua perpetuarea familiei mele, dar și acea patrie care a eliberat Europa de agresivele imperii și a co-fondat România Mare. Nu am ezitat să postez pagini cu iz de senzațional, cum ar fi făcut și Columb la descoperirea unei lumi noi.

Și totuși cartea mea americană, poate și victimă a unui management defectuos a avut o vânzare mediocră. Frecventând ceva mai des ambianța editurii colegei mele am fost solicitat să devin lector ocazional și am descoperit tone de poezie proastă. A fost pentru mine momentul în care am simțit nevoia să mă reîntorc la poezie. Am elaborat și publicat la aceeași editură volumul de versuri Armura demnității, constituit integral aproape din piese în metrică fixă, ca o replică dată verslibrismului de proastă calitate. E un volum cu maximă zgârcenie de text, concentrat, cu idei gata mereu de explozie, în stil expresionist, cu o cultivare excentrică a expresivității limbii române. 

În acest secol numai utilizez pixul sau mașina de scris. Datorez această rapidă adaptare la noua tehnică a redactării, fiului meu, care m-a introdus în domeniul său IT, încă dinaintea emigrării sale în Canada.
L-am urmat, călătorind de la Toronto, unde și-a luat cetățenia canadiană, apoi mai la Sud, unde-l chema ca o atracție magnetică epicentrul computerelor, Silicon Valley. În San Francisco Bay Area s-a născut și nepotul meu, căruia i-am dedicat cartea mea californiană. Descoperisem că Thomas Mann, prozatorul meu preferat, se plimba, având exact vârsta mea, cu nepotul său pe colinele din San Francisco și lucra la opera sa capitală, Doctor Faustus. Paralelismul se oprește aici, Faustul meu fiind doar o cărțulie cu impresii din Nord-America. Ceea ce Thomas Mann nu a avut este ceea ce aș numi miracolul nașterii băieților. Eu, fiul meu și nepotul meu ne-am născut duminică…

Între evenimentele acestui fost an se înscrie și decesul colegei mele și a editurii ei. Văd în asta un semn rău și totodată a fost pentru mine semnalul ridicării din hârtie. O idee a fiului meu – postarea cărților pe internet. Manuscrisele mele pot fi răsfoite pe calculator, deocamdată. Și cum fiul meu s-a mutat cu familia în Los Angeles Largest Area, anul viitor va însemna o decolare, împreună cu soția mea, spre LAX. Suport mulțumitor zonele subtropicale, le-am cunoscut prima oară în Asia Centrală, în deșertul Karakum. De acolo și până la coasta Pacificului e o distanță considerabilă.

Erwin Lucian Bureriu /Arhivă

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.