Exotica Asie Centrală


…Nu mai zburasem pe asemenea distanțe, cu un avion de linie rusesc, modern, având trei motoare pe ampenaj, așa că era silențios. Tovarășul Nagaev a dat fuga la serviciile lor de securitate pentru pașaportul meu de delegat al U.S. români, nici nu știam că în URSS ai nevoie de pașaport „intern” pentru republicile unionale. Acum zburam spre misterioasa Asie Centrală. Era o distanță de patru fuse orare până în Estul Mării Caspice. Am decolat din Moscova, de pe aeroportul Domodedovo, pe beznă. Acest aeroport e departe de capitală iar pistele lui sunt trasate într-o imensă pădure, idee periculoasă, după mine, căci trebuie să te înscrii cu aparatul foarte exact. Ajungând la înălțimea de croazieră, pe vremea aceea de 11.000m, vedeam ieșind soarele. Curbura pământului era clară, aveam s-o mai văd astfel abia peste un sfert de secol, zburând cu BOEING 747 spre California…Acum mergeam în sens opus, spre Est. Prin difuzoare eram atenționați că trecem peste orașul-erou Stalingrad. I-am oferit lui Igor Nagaev un rom, scos din bagajul de mână. Era interesată de asta și translatoarea mea, Larisa, așa că a tras și ea. Alcoolul era interzis în avion, dar nu și pentru oaspeții care stăteau pe scaunele Inturist, europeni, personal diplomatic, în spatele cabinei de pilotaj. Imediat Nagaev a început să sforăie, în timp ce Deseatnikova îmi vorbea de R.S. Turkmenistan. Au apărut și stewardesele cu niște dulapuri metalice pe roți. Am fost serviți cu veșnicul ceai verde și un fel de cremvurst, “sosiischi”. N-am dormit, că era miezul zilei, porniserăm dimineața  invers față de rotația planetei, ajungeam post-meridian la destinație.

Apoi urmă coborârea spre „nisipurile negre”,  adică deșertul Karakum, și apoi – aeroportul, un fel de Băneasa. Eram așteptați de doi scriitori, Kaium Tangrâkuliev și Annaberdî Agabaev, un director de editură și tovarășa ministru al culturii. Tot ce venea de la Moscova se bucura de o primire oficială fără cusur…La hotelul „Așhabad” din centrul capitalei ne-am odihnit, am mâncat șașlâc fierbinte, pepene tăiat cu un fel de sabie. Tovarășii au trecut pe votcă iar mie mi-au adus bere, aflând că nu servesc altceva pentru că vin dintr-un oraș care fabrică băutura asta din 1718…A urmat o vizită la fabrica de covoare persane, la biblioteca Academiei și Institutul de științe („nauk”). Capitala a fost distrusă complet de cutremurul din 1948 (“zemlietriasenie”), așa că n-au mai îndrăznit să construiască decât edificii cu maximum 4 etaje. Oaza în care e capitala e lungă cam de 10km, în zare ridicându-se, cenușiu și sterp un munte de 2000m, Kopet Dag, marcând, la doar 15 km, frontiera cu Iranul.

Bulevardul principal era traversat mereu de cămile, oprind traficul. Aici ele circulă neînsoțite și vin singure, de la păscut, acasă. Se bucură de tot respectul, mai ales că prin deșert, pe unde a fost drumul mătăsii și a trecut pe el și Alexandru Macedon, caravane mai există și azi. Am avut un schimb de păreri și propuneri cu oficialii sovietici ai scriitorilor, discutând în prim-plan problemele traducerilor reciproce, schimbul de publicații și cărți. Limba turcmenă a fost, în parte, elaborată de institutul lingvistic, pe baza dialectelor locale și limbii persane așa că în parte e una de laborator, artificială, alfabetul fiind chirilic. Sovietistanul a cam făcut abstracție de limbile turcice și persana, vorbite în zonă, eliminând elfabetul vechi prin introducerea scrierii rusești. Fizionomiile întâlnite în Turkmenia sunt cam două, fața mongoloidă și cea smeadă (tipul persan), ochi oblici sau rotunzi. Rusa e (vorbesc de anul 1979, pe atunci Turkmenistanul nu era un stat musulman, cu un dictator în frunte) așadar monedă generală de schimb iar traducerile în română primite de mine au fost tipărite în Basarabia, în chirilice…

Am vizitat împrejurimile capitalei, remarcând mulțimea de tancuri, comasate la periferie și camuflate sub coroanele copacilor. Apoi un colhoz cu bumbac pe întinse zone de lângă Canalul Lenin, care aduce aproape tot fluviul Amu Daria, pe o distanță de o mie de kilometri în deșert până la Marea Caspica. Apoi  monumente ale eroilor și peșterile subterane cu ape termale. În pustiul Karakum armata executa trageri cu diverse tipuri de armament…Ei spun că șahinșahul Iranului, Mohammad Reza Pahlevi Ariamehr e prieten cu americanii, așadar un potențial dușman. În realitate armata sovietică se pregătea să invadeze Afghanistanul.

O metodă originală de dragare a canalului, mereu invadat de plante, este popularea lui cu crap chinezesc (probabil fitofag) foarte lacom, care îngurgitează vegetația subacvatică. Popasurile în peisajul ascetic și ciudat, se lăsau cu picnicuri de la care nu lipsea tradiționalul pilaf cu pui, pastrama și șașlâcul, fileurile de pește crud și afumat, garnituri cu plante aromate, ceapă de Ciarjou și deserturi cu fructe subtropicale, un vin dulce de Bezmein, făcut din struguri stafidiți…Soarele de decembrie ne lăsa să umblăm în cămașă. Mai târziu, unele aspecte din California aveau să-mi aducă aminte de clima asemănătoare din Asia Centrală…Mulți ruși peste tot, chiar și o școală rusească, în care erau separați copiii ruși de localnici. S-au supărat turcmeni și ruși când am întrebat despre școlile așa-zis naționale dacă sunt, de fapt, niște rezervații. Că asta și erau. La școală băieții veneau îmbrăcați europenește, doar fetele păstrau rochii lungi, tradiționale, ca mamele lor…Seara, la restaurant am avut revelația să ascult un clarinetist de virtuozitate, care, acompaniat de instrumente asiate, reușea să se încadreze într-un ritm apropiat de rock. Așa că, sub privirile amuzate și curioase ale asistenței, m-am dat în stambă dansând un rock`n roll. „Ești un turist cultural european incorijibil”, îmi zise kaghebistul de Igor, zâmbind complice și umplut de votcă. (Fagment de „Memorii despre ceea ce voi n-ați trăit”)

Într-o oază, pe un nisip brun se așterne un covor persan pe care gazdele, costumate tradițional, înșiră bunătățile culinare. E necesar și un foc din crengi de saksaul, un arbust târâtor care trăiește aproape fără apă…
Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.