Cui nu-i place America să stea acasă


San Francisco de pe Twin Peaks

Numai dracul m-o fi pus să citesc pe net impresiile unor cetățeni români care au vizitat California. Sau Statele, în general. Cu cât e mai înapoiată zona din care pleacă peste hotare ai noștri, cu atât impresiile lor sună cam așa, „lasă, că nici aiștia nu e mai grozavi”. Ei, zău! Ba sunt mai grozavi, domnule, chit că sunt total pornit împotriva politicii care i-a împins în primul război mondial spre Europa. Să ne reamintim serios și documentat faptul că nu Germania a pornit acel război și în fond Anglia merita să ia bătaie din cază că l-a sprijinit pe unul precum Churchill. De fapt, scorul era 0-0 până la intervenția americană. Abia după al doilea război, care nici nu s-ar fi dezlănțuit dacă „pacea” de la Paris ar fi fost echitabilă, dacă francezii și-ar fi văzut de treabă, Churchill a fost scos din politică, altminteri se folosea de Wehrmacht într-un război împotriva Uniunii Sovietice…Germania era închisă în continent, nu avea deschiderea anglo-franceză și imperii prin toată lumea, trebuind să hrănească optzeci de milioane de oameni…
Așadar, turiștii noștri, prin California, stau cinci zile și și-au format păreri. (Stau în fiecare an câte șase luni, așa că mi-am consolidat opiniile – este mai multă civilizație decât în scumpa noastră patrie). După ce s-au căciulit la ambasadă pentru o viză, care se acordă greu și contează părerea pe care și-o fac funcționarii despre solicitant. Încă de pe SFO încep plângerile, e prea mult zgomot, vameșii sunt autoritari, noii veniți sunt bine controlați. Evident, de la WTC încoace există mai multă prudență. Oameni prea politicoși te abordează și când nu le ceri. Mâncarea e mediocră, asfaltul e ondulat. Prostii. Când vin asfaltatorii să refacă pe carosabil apare cu ceva timp înainte o notificare să nu se circule pe acolo un timp. După care, lucrarea, când e gata, e perfectă, nu ca la noi. Multă lume diferită. Evident, SUA nu sunt un stat național și unitar, se vorbesc vreo 150 de limbi. Se stă la coadă la restaurante, da, ce, americanii nu gătesc și pe acasă? Da, nu prea au timp, că lucrează, nu trag mâța de coadă și mai sunt și mulți turiști. Multe case ar fi de carton. Asta e o prostie și mai mare, evident că există alte materiale de construcție decât cărămida și lemnul.
După o tragică experiență, poate una din cele mai cumplite din istoria omenirii, factorul coercitiv, legislativ a impus necesarul bun simț în relațiile interumane. Aici, pe coasta Pacificului, unde a venit jumătate din Asia, n-am auzit nici cel mai mic comentariu rasist.
În zona industrială din Silicon Valley, puține sunt momentele în care poți vedea multă lume laolaltă. Asta se întâmplă mai ales în pauza de masă. Pe la 12, coloane de angajați ai Lockheed Martin, de pildă, se îndreaptă spre restaurantele din proximitate. Se formează rând, se ocupă mesele, se discută intens, fețele atestă trăsăturile celor mai diferite rase. Observ că angajații, între ei, dialoghează pe un ton calm, ponderat. Manifestări temperamentale, gălăgioase auzi doar când familii de sudamericani, chinezi sau indieni ies la o bere. Sunt impresii care nu se pot generaliza.
În Europa, deci și în țara noastră circulă adesea nestingherită xenofobia, partidele extremiste naționaliste din mai multe țări, între care România dar și UK. E drept că autoritățile americane nu ar admite niciodată tot soiul de etichetări, care fac deliciul naționalist, încă foarte la modă într-o Europă sancționată în două războaie mondiale de intervenția trupelor expediționare americane. Apelativele bozgor, jidan, boanghină, neamț cotofleanț, cele privitoare la țigani, valahi etc. ar fi amendate pe loc în SUA.
Este ciudat pentru un gură-cască din România să vadă pe stradă trecători făcând mișcări de gimnastică asiată, dar n-am văzut pe nimeni holbându-se cu o curiozitate de țață la așa ceva. Nimic mai nefiresc decât să-l văd pe domnul acela, la ore fixe, mergând cu pași mari și cântând destul de tare o melodie foarte exotică. Sau pe cel ce, din mers, teleghida un mic avion. La noi am zice că ăstora le filează o lampă, acolo se spune că fiecare e liber să-și aibă propriul hobby, dacă nu deranjează. Un oarecare spirit ludic au americanii, sunt mai destinși, nestressați. În plin centru la San Francisco, sub o bancă dormea un homeless bărbos, cu bagajul pe bancă. Treceau polițiști și nu aveau nimic de spus. În stațiile BART-ului (metrou) cântau niște folkiști o muzică veche, din perioada căutătorilor de aur. Prin oraș umblau indivizi cu măști de carton, pictorii lucrau în scuaruri ca acasă. Ce dezordine! În rest, unde se stă la coadă se păstrează distanța de confort de 1m, nu se aruncă resturi pe jos, disciplina civică funcționează bine. Chiar și pe autostrăzi sunt mai puține evenimente neplăcute decât în Europa. E drept că peste tot veghează camerele, mașinile Ford alb-negru ale poliției. Statul te vede peste tot, fără să-și etaleze serviciile în mod deranjant. Iluzia libertății depline funcționează. Care nu este nici măcar iluzie, ci necesitate, chiar și în secolul XXI.

Advertisements

4 thoughts on “Cui nu-i place America să stea acasă

  1. America nu o compari cu nimic, s-a dezvoltat fără limite de foarte mulți ani. Să facă mofturi cineva când ajunge acolo, mi se pare de un țărănism fără margini. Ai dracu’ struguri. Titlul este bestial, să stea acasă, foarte tare.

    Liked by 1 person

  2. Legal, se ajunge greu in U. S. Cu toate astea, sunt peste tot romani. Iar romanul nu se dezminte nici chiar in S. U. A. Ii pute tot si se crede “ăl mai dăstept”, desi, e posibil ca la ma-sa acasa sa fi mancat zeama de urzici cu mamaliga, aici nu-i prea place ba una, ba alta.
    N-am visat niciodata sa ma mut in State, dar destinul a spus altceva. Am facut cativa ani naveta, acea naveta de sase luni, apoi am zis ca poate e mai bine sa ma opresc. Dar si pana atunci, am inteles un lucru extrem de clar: nu m-a tras nimeni de maneca sa raman, dupa cum nimeni nu mi-a aratat usa. Am vrut sa raman si da, mi s-a spus ca se poate. Acum aici am casa si masa, aici traiesc, deci am, in primul rand obligatia sa respect legile acestei tari. Nu mi-a fost rau in tara, dar…asta mi-a fost soarta. In aceasta tara e altceva. Oamenii au alta mentalitate, alte obiceiuri, alta cultura, alta…alta…totul e altceva! Da’ mai frate, se munceste. Zece ore zilnic. Si nu spun “eu”, ci “noi”, de aceea sunt unde sunt, pentru ca echipa America functioneaza. Sunt extrem de disciplinati. Am sa va dau un singur exemplu.
    Dupa amiaza. Sunt intr-un parc aflat intre doua sosele foarte circulate.
    Pe la jumatatea parcului ma intalnesc cu un grup de fetite, cam 15, alearga. Ajung la spatiul de relaxare. Langa este un teren de baschet si un teren viran. Fetele se intorc. Le astepta profesorul. Au lucrat aproape doua ore, dar nu am auzit un sunet. Ora de sport. De la 5 la 7 p.m. Va spune ceva!?
    Sa auzim numai de bine

    Like

  3. Vă urez mult succes! Aici și seniorii au o viață activă, cu afaceri eficiente și mașini cu care se plimbă cu o sută de mile pe oră. Mă așteaptă o lucrare tot atât de importantă, să stau alături de nepoțelul meu, care s-a născut în Fremont, SFBA.

    Like

  4. Cea mai “profitabila” afacere: nepotii!
    Da, asa este, seniorii isi vad de treaba pana la capat. Nu se vaicaresc si nu zac in casa! Avem de la cine lua exemplu!
    Sa va bucurati de tot, dar in special de nepotel!

    Like

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.