Californication


Actorul

„Californication” este un serial de filme în care evoluează actorul David Duchovny în 5 sezoane produse de Showtime. Acțiunea evoluează pe un fundal de muzică rock.

 Numele serialului, „Californication” provine de la sloganul „Don’t californicate Oregon”, care însemna, în 1977, fenomenul de urbanizare exagerată a unui stat, cresterea rapidă a prețurilor locuințelor și  distrugerea zonelor agricole. Unul dintre statele (vecine) care a luptat împotriva „californizării” a fost Oregon. Titlurile cărților scrise de Hank Moody în serial sunt de fapt titlurile unor albume ale trupei „Slayer”.

David Duchovny este jumătate scoțian și jumătate evreu.

 

Advertisements

Post-civilizația


Ceea ce nu mai este…

FĂRĂ AUTOSTRADĂ SPRE EUROPA, CU O CALE FERATĂ RETEZATĂ ȘI UN CANAL CE NU MAI ESTE NAVIGABIL. TIMIȘOARA, DIN FOSTĂ CAPITALĂ A UNGARIEI A AJUNS UN ORAȘ MARGINAL. DAR CONTRIBUTOR LA PIB PE LOCUL DOI, DUPĂ BUCUREȘTI,
Județul Timiș are în prezent cea mai densă rețea de căi ferate din Europa. O datorează Imperiului.

Prima cale ferată dată în folosință pe teritoriul de azi al României a fost  calea ferată Oravița–Baziaș  din Banat (1854), pentru trafic de marfă. Prima cale ferată construită pentru trafic de călători a fost  calea ferată Szeged–Timișoara, care a conectat  Timișoara la Europa. Până la încheierea procesului de desăvârșire a statului român de la 1 decembrie 1918, căile ferate s-au dezvoltat o perioadă în cadrul a două rețele separate; una în vechea Românie și alta în imperiul habsburgic, care din 1867, în urma pactului dualist, a devenit Austro-Ungaria.
Cea mai densă rețea feroviară (59,1 km / 1000 km2) devine și mai densă în județul Timiș (91,4 / 1000km2), cu mult peste media la nivel național (45,2 / 1000km2).

Primele locomotive utilizate pe această cale ferată au fost aduse până la Timişoara cu ambarcaţiuni pe canalul Bega.
Da, a fost o perioadă în care Canalul Bega era unul dintre canalurile navigabile internaționale, nu un simplu șanț cu apă sălcie din România secolului XXI. Locomotivele se numeau Komarom, Austria, Hont şi Pesth, fiind construite în anii 1845-1846 la fabrica belgiană John Cockerill din Seraing după model american,
Distanţa Timişoara-Budapesta în 11 ore. Astăzi trebuie să schimbi mai multe trenuri ca să ajungi de la Timișoara la Szeged. Linia ferată care trecea din Cenad în Ungaria a fost retezată după 1918, iar podul CF-rutier peste Mureș a fost aruncat în aer de armata română în 1940. De atunci nici un cap administrativ român nu a mai dorit refacerea accesului marelui oraș, prin Ungaria, către Europa. Planurile idealiste ale unor edili timișoreni de a face aici o zonă metropolitană de un milion de locuitori s-au izbit de încăpățânarea provincială a conducătorilor țării.
Linia Szeged-Timişoara-Baziaş a conectat Banatul la marile rute feroviare europene, aici făcându-se o perioadă legătura între acestea şi transportul fluvial pe Dunăre. 

În perioada sa de glorie de până atunci, Baziaşul fusese conectat, prin Viena, chiar şi cu Parisul şi cu alte mari centre europene. Anii 1858-1879 au reprezentat perioada de maximă înflorire a Baziaşului, când el a constituit unul dintre cele mai importante puncte de legătură între estul şi vestul Europei. Calea ferată dintre cele două localităţi a devenit istorie în 1940, atunci când podul ridicat la Cenad pentru acestă cale ferată plus șoseaua a fost distrus. Cum graniţele au blocat total circulaţia în această regiune unită de mult timp, iar autorităţile comuniste nu au fost interesate de o asemenea cale de comunicaţie, traseul nu a mai fost refăcut niciodată. Deșteaptă țară, isteți nevoie mare conducătorii ei.
Ce s-a făcut după Marea Unire o spune Iuliu Maniu. „Luăm exemplul Ținutului Timiș. Din acest ținut Statul încasează pe an aproximativ 5-6 miliarde. Știți cât îi rămân pentru nevoile lui administrative, economice, sanitare etc.? 200 milioane, cheltuite pe salarii și materiale. Ministerul n-a făcut în acest ținut autostrade până acum. De mulți ani sunt făcute toate șoselele internaționale maghiare și iugoslave în autostrăzi. Noi n-avem niciuna. Banatul e lăsat sorții lui, ros de boli, de denatalitate, de mizerie fiziologică și morală. Exemplul ținutului Timiș aruncă o lumină tristă asupra stării din celelalte ținuturi, ajunse într-o stare și mai tristă, ca putere de acțiune și rezistență națională”. (Fragment din Memorandul Românilor din Transilvania adresat regelui Carol II la 15 decembrie 1938.)

Da, culmea, a existat cânva un pod peste Mureș, rutier și feroviar, care a scurtat distanța dintre România, Ungaria și Occident. Cum a existat viață și înainte de Româmia Mare…Într-o vreme a fost chiar cel mai rentabil pod din Europa, asta sub regimul „odiosului imperiu”. Construcția podului feroviar a început în 1903 . Structura metalică a fost produsă la uzinele mecanice ale M.Á.V. (Magyar Állami Vasút), compania maghiară de căi ferate.
Transportul efectiv a fost început în 1903, linia legând Csongrád, Csanád, Torontál și Temes.

Finalul Primului Război Mondial și Tratatul de la Trianon au însemnat însă și finalul transportului feroviar pe la Cenad, spre Apátfalva.
Cenadul a ajuns cap de linie (mai bine-zis, sfârșit de lume) și a intrat sub administrația CFR.
Circulația trenurilor pe sectorul Cenad-Apátfalva a fost închisă. Podul de peste Mureș a stat mulți ani nefolosit. În cele din urmă, a fost demontat și reconstruit la Szolnok, peste râul Zagyva. Astăzi, se mai pot vedea picioarele de pod.

În ziua de 9 iunie 1940, autoritățile române au aruncat în aer podul care face legătură directă între Apátfalva și Cenadul Vechi, făcând astfel imposibilă orice comunicație între comunele menționate. 

Structura de oţel a podului rutier rămasă a fost demontată în anii 1956-1957, în baza acordului cu România. Au mai rămas picioarele de pod. Și o cruce de marmură (căzută și spartă, situație valabilă în noiembrie 2011, când o echipă de filmare a studioului din Timișoara al Televiziunii Române, realizând un documentar despre Cenad, a evitat să filmeze și crucea tocmai din acest motiv), în onoarea sergentului Nicolae Grigorescu din Escadronul 1 Pionieri Călări, din comuna Păroși, județul Olt, cel care era de gardă în fatidica zi de 9 iunie 1940, atunci când partea românească a podului a sărit în aer. Grație „păroșilor” din Olt,
Redeschiderea graniței de stat, la 20 octombrie 2002, după lungi tergiversări din partea Bucureștiului, a însemnat reluarea traficului rutier, însă spre Kiszombor (Ungaria). Drumul național (DN) 6 a fost reabilitat pe porțiunea Cenad-Fronieră (10 km) prin Programul „Strategia de dezvoltare regională a regiunii de frontieră vest“, cu sprijin financiar prin Programul PHARE CBC Ro-Hu pentru a face față unui trafic intens de autoturisme, prin punctul de trecere a frontierei Cenad-Kiszombor fiind deocamdată permis doar traficul autoturismelor și utilitarelor de mic tonaj.
Agenția de Dezvoltare Economico-Socială Timiș (ADETIM) a propus în 2009 un studiu de fezabilitate și un proiect tehnic pentru „Amenajare acces rutier la rampă pod peste Mureș la Cenad, România, L=1,2 km“. Rămâne însă de văzut dacă dorința autorităților timișene și a mediului economic zonal va deveni cândva realitate. Peste o sută de ani.

La Igriș trece Mureșul un bac. Ar fi cazul să fie puse mai multe asemenea bacuri, în loc de poduri, o minunată invenție medievală, datând din vremea în care pe Mureș se făcea comerț cu sare, transportată de tot felul de ambarcațiuni. (Atenție, maghiarii preconizează să realizeze pe o porțiune a Mureșului un șenal, adică să-l facă navigabil. Crimă curată!)

„Compa” de la Igriș sau trecerea cu bacul sau „La trecutu-ți mare, mare viitor”

Care PE care, ministrule!


Ministrul Culturii, Daniel Breaz, vorbind despre Eminescu: „care este practic cel mai mare poet care l-a dat România cel puţin până la momentul de faţă”.
Corect ar fi fost „PE care l-a dat…”
M-AM SĂTURAT DE ROMÂNEASCA DIN VECHIUL REGAT. 

P.S. Aflu că ministrul breaz e din Alba Iulia. Venim cu o cuvenită completare: în toată România se vorbește tot mai prost românește. Pasărea asta pre limba ei piere.

PUTEȚI CONTA PE NOI, VOM GUVERNA UNIUNEA EUROPEANĂ. Deja am readus Regatul Unit înapoi în Europa