Îmi este jenă


Lucian Bureriu

Fosta mea colegă de la revista Orizont, decedata Corina Victoria Sein, nu de mult director al Editurii Excelsior Art, mi-a făcut hatârul de a-mi publica o carte gratuit. În schimb mi-a cerut o serie de servicii pe care i le-am făcut gratuit. Între altele, să scriu o prefață mai mult decât amabilă așa-zisului poet Octavian Petrescu, originar de prin județul ei. Care de altfel și-a plătit apariția plachetei de versuri, prefațatorul neprimind nimic. Nici măcar un mersi din partea autorului.

Mi-am dat silința să fiu elegant, să prefațez niște poezii mediocre. Ca pe vremuri, când trebuia să scriem la revistă materiale la comandă. Iată un fragment din ceea ce consider că nu e nicidecum valabil. Am fost împins în această mascaradă de interese personale și de faptul că am fost, totuși, coleg cu Sein. Iată un fragment din „prefața” mea:

„Îmi face plăcere să constat că și la o generație care se poate considera încă tânără, poezia este luată foarte în serios, chiar sub forma cultivării versificației așa-numit clasică…Domnul Petrescu nu se abate nici din întâmplare de la ceea ce și-a propus,  poetul este deja un profesionist al versului melodic, singura recomandare pe care i-am face-o este evitarea rimelor substantiv cu substantiv, verb cu verb. Dacă va realiza acest deziderat, se va putea apropia mai ușor de metrica specială a lui Ion Barbu sau Arghezi.

De la seninătatea proprie ambianțelor juvenile, autorul parcurge un traseu logic spre problemele existențiale. Nu sunt puține poemele ample, alternând retorismul cu meditația patetică. Perspectivele seninătății infinite se întretaie cu drumurile închise și aici apar unele tente simboliste, ba chiar expresioniste, de trăiri întunecate, tragice. Tentația încifrării mesajului, prezentă în lirica universală de acest tip nu-i este caracteristică lui Petrescu, cursivitatea versurilor atestând o maturitate profesionistă și o știință aparte a construcției lirice… Într-un cuvânt, volumul de față este valoros și atestă un nume autentic în poezia contemporană românească.”

Să vă dau doar un citat din ritmica anapoda și poezeaua stil album de amintiri pe care și le scriu elevii în primii ani de școală, semnat Petrescu:

”Iubitei i-am trimis o floare
Să-i spun că-s singur şi mi-e greu,
N-a vrut s-o ia atunci, iar floarea
S-a veştejit în pieptul meu.

A trecut vremea, iar iubita
La mine iarăşi a venit,
Şi-am vrut s-o iert, dar ea, Iubirea,
Rămas-a-n floarea ce-a murit…

Cu mult regret pentru că am vorbit de Arghezi și de expresionism vizavi de înșiruirile fără har poetic, O.Petrescu nefiind în niciun caz „un nume autentic în poezia românească”.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.