Cine ne mai citește?


CRONICARII LITERARI NU NE CITESC CĂRȚILE. E DESTUL SĂ CITEASCĂ UNUL, IAR CEILALȚI DOAR INTERPRETEAZĂ CE A SCRIS PRIMUL LECTOR. AȘA SE NASC „ISTORIILE” ȘI „DICȚIONARELE”
Dau exemplul meu personal.
Dumitru Micu, „Gazeta literară”, nr. 31, 1968: „Multă reflexivitate tradusă în comentariu, ce nu strangulează lirismul, dar cedează mai ales abstractului. Declarativ, se pronunță pentru firesc, pentru ingenuitate, adoră starea de copilărie, stângăcia.”;  Mircea Zaciu, “Dicționarul scriitorilor români”, 1995:  “Poetul își confecționează o falsă mască a grandilocvenței, pentru a-și apăra starea de copilărie și ingenuitatea. O solemnitate regizată și o memorie mai degrabă a vârstei dau versurilor sale caracterul de elegie a materiei transfigurate. Se proclamă gratuitatea, firescul, inconsistența, frenezia simțurilor, erezia, negația, stângăcia, imperfecțiunea, viața și e sfidată candoarea, virtuozitatea, în lungi discursuri care trădează totuși o sensibilitate temperată prin lecturi și erudiție.”;  Marian Popa, “Istoria literaturii române de azi pe mâine”: „Și-a consumat mai întâi livresc prisosul energetic în serviciul purității ideale și al concretului idealizabil, pentru a evolua spre criticism.” Da, am evoluat abia acum spre criticismul …criticii literare. Dar a mai rămas ceva din debut, „candoarea și copilăria”.

Advertisements

1 thought on “Cine ne mai citește?

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.