Hamlet și fereastra verde


 

 

(Din volumul de debut „Afectivități conștiente”)

 

De când bufonul a pătruns la Elsenor,
S-a mai amânat necesarul omor.
Îmbătrânește Hamlet și-i ruginește spada,
Iar ura-n el și-a domolit cascada.

Chiar Majestatea-Sa se teme, să nu râdă
Curtenii de iubirea-Sa, bătrână, hâdă.
Ș-o vizitează pe Regină rar.
Și cum rămâne cu celebra crimă, dar?

Sub bolțile-ntunecate, oamenii mai și râd, câteodată,
De tristul bufon, cu șira-ncovoiată.
Și-mbătrânesc, ating și ani o sută
Și moare crima cea neîncepută.

De când bufonul a pătruns la Elsinor,
Hamlet își amână răzbunarea pe lume, universalul omor…
Netânăr, slab, el tot mai des privirea-și pierde
Pe-o gotică fereastră de viață verde…

( Apărut la Editura Eminescu, colecția „Luceafărul”, 1968)

Advertisements