La margine de `89


Magazinele erau sparte, peste tot erau borcane cu spanac și șampanie. Așa că pe la ora prânzului mergeam uneori să fac cumpărături la magazinul din Dumbrăvița, localitate lipită de cartierul meu. La ieșirea din oraș era unitatea de grăniceri, încă baricadată cu saci cu nisip și cu mitralierele pe poziție înspre exterior, îndreptate într-un mod neplăcut cu gurile spre blocurile de vizavi. Aici mai funcționa filtrul pentru cine intră sau iese din oraș. Dictatorul fusese deja împușcat, dar erau, zice-se, teroriști. Mașina pe care am văzut-o cu o zi înainte fusese ridicată. Avea geamurile sparte de gloanțe. Acum mai rămăsese lângă trotuar doar băltoaca de sânge și o mânecă ruptă. Trăseseră cadavrul bărbatului din autoturism și i-au lăsat mâneca acolo. Lângă un fel de stație cu țevi de gaz metan păzea un soldat înarmat. Am fost legitimat doar la ducere. Când m-am întors, soldatul Astrungăriței m-a salutat cordial, cerându-mi ceva de băut. I-am dat o sticlă de bere.

-A fost împușcat un terorist în locul ăsta?

-N-a vrut să oprească mașina și să se legitimeze și l-am împușcat. Am tras în el douăzeci de „boabe”, surâse soldatul.

-N-a fost o cruzime de prisos? Și mai ales voi, moldovenii sunteți mai domoli, judecați mai mult. Cum să omori așa, fără să știi cine este?…

Cu ani mai târziu,  RealitateaTV a indus, într-o seară a zilei de 21 decembrie, de față fiind și o victimă a armatei române, ideea  cum că încă din 14 decembrie 1989 trebuia să izbucnească revolta, la Iași, dar din „dulșili târg” s-a transferat această „misiune” timișorenilor. Ei prin tradiție au avut tentative de răscoală, în 1949 și 1956. Fac unii  totul  să confiște aureola revoltaților din orașul cu iz occidental, care nu mai suporta comunismul și voise să atragă atenția Occidentului. Dacă ar putea, alte orașe ar confisca și morții Timișoarei, atribuindu-și gloria rezistenței. Ei bine, Mulțumiți-vă cu banii pe care orașul acesta îi dă la PIB și lăsați timișorenilor locul care li se cuvine. Pe lângă meritele certe în conflictul cu ciuma roșie, acest post tv este de un șovinism penibil, de un antimaghiarism grotesc.

Era vorba la Iași de revoluție? În Moldova, revoluția de la 1848 a avut un caracter pașnic, grotesc, fiind denumită în epocă și „revolta poeților români”, și s-a concretizat printr-o petiție în martie  și printr-un program. Petiția cuprindea 35 de puncte și a fost redactată, de către Vasile Alecsandri, la o întrunire a tinerilor revoluționari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iași,  cu știrea domnitorului Mihail Sturza.  Memoriul lor nu cuprindea decât reforme moderate, mai mult de ordin administrativ și cultural.

…Am participat, cu alţi voluntari, la paza intersecţiilor străzilor. Se auzeau împuşcături, de fapt, unele provenind din sisteme electronice, simulatoare. Nici nu le mai dădeam importanţă; sunau ca nişte Moog-uri, ca sintetizatoarele. Ne-am constituit în gărzi de cartier. Opream maşinile, le controlam de arme. Arestam, supervizaţi de cadre militare, în neştire, oameni consideraţi a fi terorişti. Pe care armata îi ducea cu maşinile şi îi…elibera „după colţ”. Unele maşini care nu opreau erau mitraliate de către militari.

Tot în drum spre Dumbrăvița am întrebat un militar de la poarta grănicerilor despre soldatul Astrungăriței.

-A fost lăsat la vatră. A împușcat , din greşeală, un ofițer de la unitatea noastră. A vrut să întoarcă după colț și n-a oprit mașina, iar molâul acela a tras. Și-a împușcat un coleg. Și i-au dat drumul să plece, să nu dea cu ochii de familia mortului. La plecare ne-a zis: „Ce dacă a fost căpitan Alexe?  Grănicerii, nu au  puşcat oamni pe fâşie, dacă voiau să treacă granița la sârbi?” Soldatul nu părea impresionat.

-Da, nu părea. Mi-a cerut ceva de băut. Soldatul Astrungăriței mi-a băut berea dintr-o înghițitură… Unde s-a dus?

-Nu ştim, tova…domnule!

S-o fi dus să ducă un mesaj moldovenilor, cum că a participat la revoluția timișorenilor. Care n-a pornit, iaca, din Iași. Chiar n-a cunoscut mașina superiorului său? A făcut asta din exces de zel? Nu putea trage în aer? Am vrut să recuperez mâneca aceea însângerată de la marginea șoselei, dar mi-a luat-o altcineva înainte.

Advertisements