Război cot la cot cu armata țaristă


Mitropolitul Transilvaniei, Vasile Mangra, care a trimis o circulară despre intrarea României în război împotriva Austro-Ungariei în 1916. Nu mult după emiterea acelui act, se spune că s-a sinucis…A fost aruncat de la o fereastră. Iată un fragment din nefericita circulară: „România, căreia fiinţă i-a dat patria noastră, Ungaria şi cu sprijinul monarhiei s-a ridicat s-a legat de monarhia noastră cu contract de credincioşie a călcat făgăduiala de credinţă, a rupt peceţile contractului. Da, ei n-au ascultat porunca sângelui, n-au auzit chemarea fraţilor de o limbă şi un sânge de a ne da mână de ajutor, ca trupele regatului român să lupte împotriva duşmanului comun, care tinde la nimicirea patriei noastre şi la sugrumarea neamului românesc, să lupte în contra Rusiei cotropitoare. Au desconsiderat cele mai vitale interese ale neamului şi sub cuvînt că vin să ne slobozească, vin să ne facă robi muscalilor, vin înfrăţiţi cu hoardele ruseşti, care au jefuit şi au aprins bisericile lui Ştefan cel Mare. Faţă cu noul duşman veţi şti să luptaţi. Înălţatul nostru împărat şi rege, împreună cu luminatul său guvern ungar nu va întârzia a vă răsplăti, asigurând cele trebuincioase dezvoltării etnice, culturale şi economice ale poporului român din patrie.” (Oradea, 5-21 sept. 1916).

Colonelul Ion ANTONESCU ne spune că „…trupele ruse nu se clinteau şi continuau a privi, cu o indiferenţă de fiară, la tragedia sfâşietoare care se juca la picioarele lor. Comandanţii ruşi promiteau, se agitau, dădeau ordine, nimeni însă nu mişca. Intervenţia ruşilor ar fi fost decisivă”. Armatele române au reuşit să se retragă în Moldova, înapoia frontului format de Siret, „…unde comandamentul superior rus dorea să ne vadă, chiar de la intrarea noastră în acţiune. Inamicul şi ruşii SE COALIZASERĂ CU TOŢII PENTRU A NE DISTRUGE… Ruşii s-au instalat în Moldova ca cuceritori. Toate operaţiunile lor militare se reduceau în a jefui, teroriza populaţia, stăruiau din răsputeri ca misiunile aliate, Regele, Armata, Guvernul şi refugiaţii să treacă în Rusia, la răsărit de Nistru, să luăm, în condiţiile arătate drumul exilului şi-al morţii. ROMÂNIA ERA DESTINATĂ A FI ÎMPĂRŢITĂ ÎNTRE AUSTRIA, BULGARIA ŞI RUSIA. Şi pentru că nu vroiam să mergem să murim în Rusia, au decis să ne facă să murim la noi în ţară. Comandamentul rus ne-a impus să le punem la dispoziţie toate rezervele noastre alimentare. Deşi echipament şi armament fusese trimis de aliaţi, totuşi nimic nu sosea în ţară fiindcă de la Arhanghelsk la Iaşi totul dispărea. Lumea întreagă prinde a avea încredere în armatele revoluţionare, când…începe marea fugă a ruşilor de pe front, cu ordin chiar de la Kerenski, şeful guvernului provizoriu. Acum va începe un mic război româno-rus: …Între duşmanul invadator şi aliatul trădător şi jefuitor nu era greu de ales. Soldaţii ruşi trec inamicului, pe parale şi băutură, armele şi aprovizionamentele, tot frontul se transformă într-o tarabă. Am fost nevoiţi să slăbim frontul şi să răspândim din forţele noastre prin Moldova; vânătoarea de ruşi a fost scurtă. Sperând în constituirea unui front ucrainean, am încercat să-i oprim cu forţa. Şi s-a încins atunci între noi şi ruşi, în spatele întregului front, o luptă inegală, scurtă dar sângeroasă, zadarnică.”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s