Nu ar fi o exagerare să pretindem Germaniei să facă sluj în fața foștilor dușmani și să-și serbeze propria înfrângere cu mare veselie?

Hunor Kelemen spune că ”Românii trebuie să accepte că noi nu vom putea și nici nu vrem să sărbătorim 2018. Această acceptare ar trebui să fie parte a întelegerii și respectului reciproc. Periodic mă tem că din cauza faptului că în România nu prea avem ce rezultate să prezentam în anul centenarului, acest an va fi trecut cu un naționalism de prost gust, direcție în care a avut o tentativă deja rectorul Universității Babes Bolyai. Nu vor putea să spună că am construit 1800 de km de autostradă, am legat după 100 de ani regiunile istorice prin infrastructură. Nu putem să raportăm că dacă ne urcăm astăzi în tren în București, vom ajunge la Blaj mai repede decât acum 100 de ani. Vor putea să spună ca durează mai mult călătoria cu o ora și jumătate de la Blaj la București decât acum 100 de ani. Deci, din acest punct de vedere pentru mine este o mare întrebare ce poate să prezinte statul român, în afara faptului că există și dupa 100 de ani. În astfel de situații există tendința să sărbătorească cu tot felul de retorici naționaliste cei 100 de ani”, afirmă Kelemen Hunor, potrivit  HotNews.  Shot News ar trebui să respecte barem obiceiul maghiarilor de a pune prenumele după nume, așa cum ar veni „Dragnea Liviu”. Ca-n buletin.

Nu știu unde a greșit domnul „Kelemes Humor”. Chiar și românii recunosc neîmplinirile administrative românești care s-au ținut lanț. Dacă România ar fi devenit un model de dezvoltare european, o țară îmbelșugată, depășind Ungaria, fiți convinși că maghiarii ar fi fost și ei fericiți și s-ar fi încins o horă a unirii tuturor naționalităților. Degeaba se isterizează unii când  maghiari mai vehemenți spun că 1 decembrie e zi de doliu pentru ei. Dacă au pierdut un război, asta e. Pacea de la Paris din 1919 e vinovată și pentru cel de al doilea război mondial și pentru felul în care s-au trasat frontierele. De fapt nici românii nu au câștigat propriu-zis vreun război, un mare rol jucând conjuncturile internaționale. Până la urmă se poate spune că Statele Unite sunt îndreptățite să spună că România Mare, ca și Iugoslavia, Cehoslovacia sau Polonia se datorează intrării americanilor în războiul european. Nimeni nu face abstracție de jertfa de sânge a nevinovaților militari români, care au luptat, nu neapărat conform propriilor deziderate, pe care mulți nici nu le aveau, ci la ordinul ștabilor țării lor de atunci.

 

Advertisements