Apărute în revista Uniunii Scriitorilor din România VIAȚA ROMÂNEASCĂ, septembrie 2017 /www.viataromaneasca.eu/


ERWIN LUCIAN BURERIU POEME       1/ERAM întreg al vieţii mele fiu În lacuri de-acalmie, în tempeste, Nu părăseam speranţa, sfânt-umană. Pluteam pe-o navă-n depărtări celeste, Ca albatroşii,-n zbor fără prihană. Şi doar ERAM în zilele acele, Când totul era demn de-a fi trăit Şi-o coerenţă se citea în stele, Părând a ne-orienta la nesfârşit… 2/Abatorul ATÂRNĂ-n cosmos cărnurile-n sânge Și barda taie-n corpuri purpurii. E-o frenezie-a hranei, și nu plânge, Și n-are niciun sens pe-aici să vii. Așteaptă,-n lanțuri vitele-astea blânde, Să vină nu-știu-cine să la ia Și să le ducă, nu știu ele când e Sorocul hotărât … Continue reading Apărute în revista Uniunii Scriitorilor din România VIAȚA ROMÂNEASCĂ, septembrie 2017 /www.viataromaneasca.eu/

Occidentul pierdut


  După cea de a doua conflagraţie mondială, emigraţia românească de la Paris lansează un apel, tot cu finalitate helvetic-neutră: „”Manifest pentru Constituirea unei Republici Transilvane. În numele principiilor democratice pentru care Aliaţii au luptat în acest război; în numele unui sentiment de justiţie socială şi internaţională care trebuie să pună pe acelaşi plan Ungaria şi România în privinţa sancţiunilor aplicate de Aliaţi; ca urmare a împletirii naţionalităţilor etnice maghiare şi române, nu există nici un motiv de a atribui Transilvaniei mai curând unuia decât celuilalt dintre antagonişti; libertatea cea mai completă de a hotărâ asupra destinelor lor trebuie lăsată … Continue reading Occidentul pierdut

ȚARA CU UN SINGUR ORAȘ


București. Totul converge spre orășelul de odinioară, scufundat în Est, către frontiera sovietică. A și rămas acolo ceva ținând de etică-sovietică. După Unirea Principatelor era clar că nu Iașii vor rămâne capitala, că doar nu „ierea„ să călătorești cu cocia de la Iași la Slobozia. În secolul XX, pe drum de fier nici nu s-a mai pus, decât în treacăt, schimbarea capitalei la Brașovul aflat cam în centrul României Mari. Bucureștii, singura capitală din lume cu nume la plural, devenea caracatița centralizată, acaparând din teritoriile alipite resurse materiale cu care s-a ridicat burtăverzimea și s-a construit, cam haotic, un oraș … Continue reading ȚARA CU UN SINGUR ORAȘ

Dosarul 1989-1990 (I)


DOSARUL REVOLUȚIEI LA DNA? Nu ar fi completă rejudecarea evenimentelor dacă nu s-ar ține cont și de un domeniu în care au existat victime, adică în arealul culturii. Au fost distruse destinele unor oameni nevinovați de către noii opresori, oportuniști mascați în revoluționari, dar care s-au folosit de instaurarea unei noi dictaturi, în plin gol de putere, ei substituindu-se Justiției. În 1990 Procuratura nu s-a „amestecat” în procesele ad hoc pe care strada le săvârșea în devastata Timișoară, moment în care marginalizații sau falșii marginalizați de regimul defunct au găsit momentul prielnic să destituie, în numele „poporului” persoane pe care … Continue reading Dosarul 1989-1990 (I)

Vrăjmășia româno-rusă


  Indiferent câtă documentare ar exista în scrierile politice ale omului de presă Eminescu, indiferent de naţionalismul său care se exprimă uneori tranşant şi categoric, nelăsând şanse unei viziuni diplomatice tolerante, documentele eminesciene, uneori mai incisive decât poemele sale, merită atenţie şi trebuie studiate, deseori ele deschizând unghiuri diferite de tonul prudent şi adesea coafat şi înfrumuseţat din cărţile de istorie şi manualele şcolare. Iată o variantă a ceea ce se cunoaşte ca fiind războiul de independenţă din 1877. „Între români şi slavi există vrăjmăşie firească. Turcii nu au pus în discuţiune limba şi naţionalitatea românească. Sârbii din Banatul Timişoarei … Continue reading Vrăjmășia româno-rusă

“Mount Diablo”


    . O formă de relief atipică, considerată accident geologic, se ridică în mijlocul acestui peisaj. Este muntele Diablo, monstrul dintre sfinți. Este modest ca înălțime, nu mult peste o mie de metri, produs al chinurilor la care au fost supuse aceste falii terestre. Două cocoașe unice în lume, atrăgând mereu norii aceia uscați, din care rareori picură o parodie de ploaie. O destinație turistică e Parcul Național al muntelui, cu o suprafață de 8000 de km pătrați, cu serpentinele care pun mașinile la încercare. Colinele urcă treptat, golașe și aliniate în rânduri paralele, într-o simetrie realizată parcă de … Continue reading “Mount Diablo”

Polimetronomul


  …Trecea în nefiinţă, într-un anonimat desăvârşit şi nemeritat MIHAI BREDICEANU, descendentul unei puternice familii de intelectuali olteni, stabilită în Banat. Întru începuturi a existat un Coriolan, militant pentru drepturile românilor în imperiul Austro-Ungar, arestat de trupele sârbe de ocupaţie în 1919, prieten cu Lucian Blaga. Fiul său, Tiberiu a fost un ilustru compozitor şi tatăl lui Mihai, care a devenit unul dintre cei mai prestigioşi reprezentanţi ai unui simfonism inovator. Am dedicat o bună parte a misiunii mele gazetăreşti fenomenului „Mihai Brediceanu”; interviurile şi comentariile din revista „Orizont” reuşeau însă provincializarea a ceea ce aparţinea deja patrimoniului mondial. Oricum, … Continue reading Polimetronomul

Enciclopedia


În Timișoara a apărut, nu cu mult timp în urmă, ca prin minune, costisitoarea operă, prima enciclopedie – secțiunea literatură – a acestei țări. Este un prim pas către realizarea MARII ENCICLOPEDII ROMÂNE, care nu va fi o simplă sursă de informații, ci oglinda spiritualității române. Cu așa un teritoriu mare, e mai greu cu o lucrare atotcuprinzătoare. Coordonatorul impresionantului volum este același coleg (debutaserăm editorial în 1968 în colecția „Luceafărul” al Editurii Eminescu cu versuri), Crișu Dascălu, acum, la vârsta senioriei ajuns cercetător la filiala din Timișoara a ACADEMIEI ROMÂNE. Un destin perfect împlinit. La lansarea volumului, în aula … Continue reading Enciclopedia

Bergel


Am propriile amintiri despre Erich Bergel, ardeleanul considerat în Occident unul dintre cei mai nobili cavaleri ai baghetei din secolul XX. Mi se pare chiar ireal că l-am cunoscut prin anul 1969. A fost o pură întâmplare, am fost trimis de studioul de radioteleviziune, unde lucram, pentru a aduce de la București veșnicele streifuri de muzică simfonică. După o zi întreagă de copiat benzi am avut ideea să mă premiez cu un concert la Atheneu. Invitatul serii era dirijorul filarmonicii clujene, Erich Bergel, iar spre norocul meu în program figura una din preferințele mele, dificila, ciclopica simfonie a VIII-a de … Continue reading Bergel

Wagner


  …Acum câtva timp, din San Francisco trimiteam administrației Teatrului de la Bayreuth un e-mail prin care îmi manifestam dorința de a deveni unul din membrii înregistrați ai clubului iubitorilor de Wagner. Mi s-a răspuns foarte politicos, prima condiție fiind cotizarea cu o anume sumă pentru refacerea edificiului. Nu mi-a venit să cred…Între timp Bayreuth s-a modernizat și fără banii mei. Care nu sunt mult-jinduiții dolari SUA. Voiam să spun cu asta că în Occident trebuie să-ți plătești o pasiune, o afinitate electivă. Nu cred că un George Bălan sau Emanoil Ciomac sau chiar Hans Mokka – scriitor timișorean și … Continue reading Wagner