Rameau la Bordeaux

„INDIILE GALANTE”. (Căldură mare, francezii dansează ca africanii, în pielea goală. Ăsta fiind un act…cultural. Sper că spectacolul de la Bordeau/bordel a fost interzis copiilor. Dar dacă ei s-au uitat pe canalul MEZZO…)

…Am remarcat, într-o viață de om, absența vocației muzicale a unui popor. A unuia cu „pretenții”. Franța, nu numai că are o muzică execrabilă la nivelul compozițiilor populare, dar, mergând în sus, niște cântece ale „Rezistenței” imposibil de ascultat, o „Marsilieză” care pică la orice concurs de imnuri naționale și muzicieni ce nu se ridică nici până la gleznele oricărui compozitor german. Nici din mai interesantul Berlioz nu poți alege prea multe. Comparați languroasa „Marea” a lui Debussy cu finalul din wagnerianul „Amurgul zeilor”…În fine, decadența secolului XXI se reflectă și prin parodierea prin costumație și scenografie (NU ȘI PRIN EXECUȚIA CORECTĂ A PARTITURII). Când intră Lohengrin pe scenă, parcă tocmai ar fi coborât din tramvai, cu hainele de stradă. Persiflarea muzicii baroc este și mai frecventă prin lipsa de respect pentru costume și scenografie. Aparițiile grotești-burlești parcă ar ridiculiza muzica însăși.
Comemorarea lui RAMEAU (250) prin montarea la Bordeaux a „Indiilor galante” (în 2014) se vrea o diatribă la adresa societății contemporane. Reușește să devină, datorită regiei și costumației, dar și a lipsei de costumație (nuditate absolută) chiar o fațetă a decadenței actuale. Dacă am vizionat la Opera berlineză o variantă a lui „Tannhauser” cu baletul foarte „sexy” din grota zeiței Venus, apoi la Bordeaux costumația imaginată cu lipsă de imaginație a Laurei Scozzi (pseudonim pentru Adam și Eva?) partea întâi a operei lui Rameau a devenit chiar „porno”. Balerinele și balerinii au apărut „în fundul gol” oferind privirilor stupefiate din sală toate detaliile anatomice la vedere și cu o mai mult sau mai puțină mimare în public a „actului…” (Pe canalul tv MEZZO ).

DECADENȚA ÎN FORMĂ CONTINUATĂ A LUMII MUZICALE FRANCEZE (ahtiată mai ales după balet). Presa:
„Le prologue se déroule dans un « état de nature » où les humains vivent dans une innocence heureuse, symbolisée par leur nudité totale. L’Opéra National de Bordeaux, 2014 – șef de orchestră, regie, costume și dansatori Christophe Rousset, Les Talens Lyriques, Laura Scozzi, Amel Brahim Djelloul, Benoît Arnould, Eugénie Warnier, Olivera Topalovic, Judith van Wanroij, Vittorio Prato, Anders Dahlin, Nathan Berg, Thomas Dolié- 27 February 2014.”

„That’s immediately evident from the Prologue, which is set in a Garden of Eden and features ten completely naked dancers prancing joyfully around for almost 30 minutes. Once you get past the shock of it, it proves however to be a perfect way to introduce the work, representing a more innocent age. Towards the end of the prologue however, the outside modern world starts to intrude, the naked Adams are dressed in suits and work overalls, the Eves are left behind to deal with domestic matters. Innocence has been defiled, and the three cupids set out exploring the impact this has had on love in the modern world.”

„Nudité, propos très politique… La metteuse en scène italienne offre une version innovante de l’opéra-ballet de Rameau.” Ce de-a mai inovații.
„Le bruit courait qu’on allait voir ce qu’on allait voir dans Rameau : des  Indes galantes “défrisantes”, avec un concept  “très politique et très engagé”,  dixit le chef d’orchestre Christophe Rousset. On a d’abord vu un très réjouissant prologue d’hommes et de femmes nus comme au premier jour, sautant, ruant, gambadant sur les vertes pelouses d’une magnifique forêt primaire tropicale. Dans la salle, certains ont manqué suffoquer. D’autres se sont offusqués – un monsieur au balcon est parti au bout de trente secondes, un autre a crié du parterre  “conneries !”  – puis tout est rentré dans un ordre frais et joyeux.” (Conneries = rahat.)

„…profite de cet exotisme un rien désuet pour dénoncer les dérives du monde d’aujourd’hui  ”. Adică această prea puțin spus jenantă abordare a epocii preclasice ar denunța deriva în care se află lumea de azi. Nu este un denunț, ci este CHIAR DERIVA și nu neapărat a lumii de azi, ci a dansului artistic francez.
„  Le caractère de divertissement, très dix-huitièmiste, qu’on a jusqu’à présent attribué à cette œuvre, cesse d’exister dans la construction de ma mise en scène et laisse la place à un regard plus acide sur l’avidité de l’Homme.  » Sans provocation gratuite ni fausse modestie, Laura Scozzi déclare ses intentions, mais certainement pas la guerre.” Nu cred că rezistă această explicație, că ar fi fost vorba de vreo intenție moralizatoare. A fost un comerț cu pornografie!
„…elf splitternackte Tänzer bewegen sich in verschiedenen Konstellationen über die begrünte und bewaldete Bühne – ein glücklicher Naturzustand, in dem die knapp bekleidete Sängerin der Hébé, der Göttin der Jugend, die Liebe besingt. Der Kriegsgott Bellone fährt motorisiert und in militärischer Kluft ins Paradies, begleitet von verschiedenen Spielarten der Zivilisationserscheinungen und ruft zu Ruhm und Ehre, hinter denen sich bei Scozzi Gier verbirgt). Die männlichen Tänzer bekommen Gegenstände wie eine Aktentasche, eine Motorsäge und ein Gewehr und verlassen ihre Frauen. Die Rameau’sche Handlung erfährt nun ergänzende Aktualisierungen.”  (…dansatori goi mută în diferite constelații de pe scena împădurită și cu iarbă – o stare fericită a naturii în care cântărețul îmbrăcat sumar cântă. Zeul războiului Bellone vine motorizat în paradis, însoțit de diverse forme ale civilizației și cheamă la glorie,.. Dansatorii de sex masculin obțin elemente, cum ar fi o servietă, un ferăstrău și un pistol și își lasă soțiile. Acțiunea Rameau se confruntă acum cu actualizări suplimentare. )

„Un periodista lamentó que este experimento no vaya a París agregando sin embargo que, en los momentos que corren, tal vez sea difícil presentar esta producción en las grandes capitales donde podría provocar importantes repercusiones en algunas comunidades religiosas. Tal vez no sería este el caso de los católicos, tan acostumbrados ya a verse aludidos críticamente en escena.  ” (Un reporter s-a plâns că acest experiment nu a mers la Paris, adăugând însă că, în vremuri ca acestea, poate fi dificil să prezinte această producție în capitale mari, în cazul în care aceasta ar putea avea un impact semnificativ asupra unor comunități religioase. )

SEMNIFICATIVE ÎNSEMNĂRILE LUI GEORGE STANCA, PE BLOG

„Mezzo mi-a făcut o surpriză : ”Indiile galante”ale lui Jean Phillippe-Rameau. Spectacol de operă și balet pus la Bordeaux, care începe cu o scenă în aer liber de-a dreptul paradisiacă – tot corpul de balet, fete și băieți și corul sunt goi pușcă. Solista, soprana – nume musilman, monșer! – algerianca Amel Brahim Djelloul avea pe ea un văl transparent atât de netransparent încât negriciunea din treimea medie, aproape că strălucea prin albul vălului… Da, esthetic și extatic, fete și fălăcăi tineri, armnioși, cui nu-i plac? Sâni zgubilitici, jucăuși ca puși pe arcuri la fete, fese în ambele genuri darla fete, Doamne… de o splendoare soră cu perfecțiunea, stomacuri plate, zone erogene îmbietoare ca la o piață de fructe exotice din Africa…și EA Regina, Intercopsina, nedisimulată, necoafată, nevopsită mereu în mișcare nu-ți dă nicio șansă de fixare spre contemplare, fuge ca argintul viu ; Regina discretă centrul tuturor simetriilor, atențiilor, centrul lumii, doamnelor&domnilor! neagră – culmea, mai toate erau brune – natur, autentică.Nimic metrosexual, nimic ras, totul natual, totul sex pur.Să te tot uiți duci la spectacol cu copiii care să se autoeduce, zău dacă glumesc, e cazul redusei terapii din familiile nudiste. Exuberanța tinereții…”

Mai interesant că niște indivizi semnează o „regie”, ba chiar „costume”.

 

Advertisements