Aliații n-aveau chef de rezistența germană


Complotul WALKYRIA din 1944, chiar reușind, a fost inutil pentru că adversarii, în frunte cu Churchill și Roosevelt, doi vechi complotiști încă din primul război mondial, n-aveau chef să-l mai ia în seamă pe legendarul conte von Stauffenberg. Câteva sute de conspiratori miltari și civili voiau să-l elimine pe Hitler, considerând că numai după moartea acestuia se poate forma un guvern care să ducă negocieri separate de pace cu puterile occidentale și preîntâmpinarea ocupării țării de către sovietici. Asta în cazul fericit, în care aliații ar fi renunțat la colaborarea cu URSS, ceea ce, se pare că nu s-a dorit, rușii ducând războiul, cu ajutoare uriașe din partea SUA și porții de votcă energizantă.

Așadar, o pace cu un guvern german nenazist. Se pare că autorii loviturii de stat nu cuoșteau acordul Churchill-Roosevelt în privința capitulării necondiționate. După britanici Germania trebuia să piară cu totul, indiferent ce turnură ar fi luat lucrurile. Aici este esența problemei. Conspiratorii au luat legătura cu guvernele aliate prin intermediul diplomaților germani din statele neutre, în speță Berna și Vatican.. Complotiștii s-au izbit de zidul unui refuz categoric, care a contribuit la destinul lor tragic. Erau condamnați să prelungească războiul, că așa voiau Aliații, să lupte până la cel din urmă om. Aliatii pretind că au crezut că e o neînțelegere între demnitarii germani și a fost minimalizați. Aliații nu-i cunoșteau și nu aveau încredere în cei care se proclamau opozanți, crezând că aceștia doreau. să-și salveze pozițiile în condițiile în care era evident că Germania pierdea războiul.

Remarcabilă a fost  poziția lordului Vansittart, consilier al lui Churchill și un fanatic antigerman. Aliații erau hotărâți ca, spre deosebire de situația din 1917, să învingă definitiv Germania. În primul război inamicii nici nu pătrunseseră în orașele germane, trupe germane rămăseseră pe teritoriile altor țări și nu se poate vorbi de o înfrângere clară a Puterilor Centrale. WINSTON CHURCHILL despre germani:  „…există mai puţin de 70 de milioane de huni răi – unii dintre ei sunt de vindecat, ceilalţi de omorât”. Cât alcool era în capul lui când a putut să facă astfel de afirmații despre un mare popor? Care, prin sacrificiul complotiștilor, acționând fără nici un sprijin exterior, au salvat onoarea Germaniei.
La Ialta, în ciuda protestelor demnitarilor americani si britanici, Churchill si Roosevelt au pactizat cu asiaticul Stalin în privința războiului total. La Casablanca Roosevelt a enunțat principiul „unconditional surrender”, care nu fusese niciodată o tradiție a războaielor europene, unde se păstrase ridicarea drapelului alb. Churchill, zice-se, a ramas uluit si britanicii au cerut, sau așa se spune, de ochii lumii, sa se evite formula predarii neconditionate.Dar tot Churchill ulterior în Parlament a declarat ca dupa ce Roosevelt a enuntat principiul, l-a sustinut si el. Planul Morgenthau din 1944 este întruparea predarii neconditionate.  După lichidarea rezistenței, trupelor germane nu le mai rămânea decât să lupte nebunește, prelungind războiul, convinse că nu mai există nici un semn de negociere cu aliații.  Occidentul ajunsese sa nu mai respecte steagul alb al cererii de pace.


PREMIERA ABSOLUTĂ a principiului “unconditional surrender” a avut loc în razboiul civil din America , unde s-a dorit distrugerea totală a celor învinși. În 1918 aceasta încă nu s-a aplicat. Mașina infernală de tocat carnea nevinovaților a intrat pe arena europeană în acest al doilea război mondial, care ar fi putut fi evitat printr-o pace echitabilă după prima conflagrație. Trupele anglo-americane bombardau orașele si satele cu populatie civilă, masacrau în mod organizat civilii, acuzând pe nemti de aceasta barbarie. În1944 Roosevelt, din scaunul cu rotile i-a mărturisit lui Stalin că se simte însetat de sânge. Englezii si americanii au bombardat cu bombe incendiare  Dresda, oraș deschis, lipsit de armată si de orice obiectiv militar, plin de femei si copii care s-au refugiat acolo de armata roșie ce înainta. Au murit 300.000 de oameni și s-a distrus Zwingerul. În schimb au fost lăsați sovieticii să se reverse peste continent. Germanii, fără speranță, au luptat cu disperare, prelungind astfel războiul. Acesta a fost rezultatul initiativei rooseveltiene.
Cam până prin 1955 părerile despre rezistența germană au fost împărțite, între simpatizanții nazismului și adversarii săi. Sătui de cultul personalităților și de eroii proclamați asfel de naziști, germanii ezitau să-i considere eroi pe colaboratorii contelui Stauffenberg. Între timp izbucnise războiul din Coreea, militarii americani fiind nevoiți să lase Europa pe cont propriu. Un film MGM surprinde evenimentul intrării Germaniei în NATO și înființării noii armate germane. (În paranteză fie zis, imediat după capitulare, Churchill, cumea cinismului, începu să fie îngrijorat de pretențiile staliniste și se spune că ar fi dorit să folosească trupele foste hitleriste împotriva sovieticilor. Premierul britanic însă tocmai ieșea din istorie, altminteri cine știe ce s-ar mai fi întâmplat…). Germania își reconsideră eroii antihitleriști, ziua de 20 iulie, în care a avut loc complotul e comemorată cum se cuvine.

Tovarăși, așa arată globul pământesc care va fi al nostru, sovietic! Unde-i degetul meu sunt Statele Unite…
Advertisements