Blues

Au mai apus ferestre și timp s-a mai sfârșit
În blues-ul vechi, al nopții care ne va-nsoți.
Târziu`i pentru cuvinte e-n ceasul de grafit.
Lumini se-ntorc, submerse, din vaste insomnii.

S-a-nchis petala șansei, elipse-au înghețat.
Un disc, răstind un suflet de saxofon ascult;
Pe cer se-alungă gânduri care s-au stins demult,
Căzut pe autostradă-i un palmier uscat.

În blues-ul de rugină străbate-o notă rece.
Au mai apus ferestre și altele răsar.
Se-aude,-n aer timpul, care cu zgomot trece
Și mută ești, durere în a cunoaște iar.

Advertisements