„ON THE ROAD”

ON THE ROAD, romanul cel mai cunoscut al americanului Jack Kerouac, este considerat o Biblie a ceea ce s-a numit „Generația Beat”.
Kerouac vorbește despre o America nouă, renăscută din al doilea război mondial. Ce-i drept, lucrurile mergeau în sens bun, după ce țara a dus cu o formidabilă energie ostilitățile din Europa și din Pacific. Economia renăștea în mod miraculos și binevenit . (Nu trebuie să uităm că romancierul a fost retras de pe front din cauza unor manifestări de ordin schizoid…O interpretare freudiană este utilă pentru definirea personalității unui scriitor). ON THE ROAD e o apologie a unui stil de viață alternativ, ostil progressismului american, ideii de bunăstare, securitate, consumerism și mentalitate-șablon, de origine…capitalistă. Și cum pentru mulți tineri nu e bine când e prea bine, indivizii își părăsesc părinții. De fapt, o fac și conform unei tradiții străvechi din familiile anglo-saxone. Dar aici individualitatea specială a scriitorului e marcată de frustrări și complexe, de frondă. Autorul susține o întoarcere la origini, la comuniunea cu natura, cu semenii, cu alcoolul, drogurile, cu toate elementele care potențează capacitățile și simțurile umane. În rău, desigur. În artă asta numim naturalism. Un contracurent literar-artistic îl constituie apariția unei arte decente, inteligente, conștientă de vechea-i tradiție burgheză din familiile bune de modă europeană. Mai ales după crima odioasă a hipiotului Manson tineretul s-a dezis în masă de simbolurile și modul hippie de viață ca și de arta psihedelică. Care e departe încă de a rămâne totuși istorie. Romanul, scris într-un timp relativ scurt, dactilografiat pe un sul de 35 metri lungime, nu e o lucrare majoră la nivel stilistic, dar e un document esențial al unei epoci care continuă să fascineze, etalând un mod de viață palpitantă, dar nesigură pe care astăzi puțini mai aleg să o trăiască astfel…Kerouac făcea furori în anul apariției lui în S.U.A.
Generatia Beat a insemnat un grup de boemi cu influențe variate, adică lecturi din înaintașii pe care i-au asimilat ca afinități elective: Shelley, Keats, Whitman, Poe, Artaud, Breton, Apollinaire, Rimbaud, Baudelaire. Aici l-am putea regăsi și pe Steinbeck, cu paginile sale naturaliste. Influența tuturor a fost semnificativă pentru anii ’40-’70 în Statele Unite și a dus la o eliberare spirituală, sexuală, etnică. Au schimbat percepția americanilor asupra drogurilor, au contribuit la evolutia muzicii, de la rhythm and blues la rock and roll. Au cultivat un minim respect pentru popoarele indigene si religiile orientale. Deasemenea au criticat și s-au opus civilizației militaro-industriale.
ON THE ROAD (sună mai bine acest titlu în engleză decât traducerea în română) relatează o călătorie prin America, pe fundal de jazz, poezie și consum de droguri. Narațiunea pare a nu avea un scop précis și cu atât mai puțin un „mesaj”, cum zicem noi, o morală. Descrie în felul ei o societate și încearcă sa portretizeze eforturile unor tineri de a ieși din ea, de a fi diferiți. Reușesc într-adevăr să scoată la iveală un fel sordid de a-și duce existența, ca-n mahalalele din lumea a treia. Și asta ar vrea să promoveze ideea de libertate individuală. Kerouac include numeroase elemente autobiografice, din păcate, autorul devenind reper pentru generația din care face parte, alături de Ginsberg si Burroughs. Călătoria fără scop ne amintește de crezul lui…GOETHE, exprimat în dialogul cu Johann Peter Eckermann ( volumul „Convorbiri cu Goethe în ultimii ani ai vieții lui”). În acea epocă „mentalitatea burgheză a imprimat în conștiințe imperativul pedagogic al lucrului dus până la capăt”, spune Thomas Mann în eseul „Goethe ca reprezentant al epocii burgheze”. Poetul ar fi spus că „manierismul vrea să fie terminate (repede) lucrurile, nedovedind nici o plăcere pentru efortul însuși (al elaborării, n.n.). Talentul autentic își găsește satisfacția în cea mai înaltă în execuție. N-ar trebui să ne gândim la isprăvit (finit), așa cum NU CĂLĂTOREȘTI SPRE A AJUNGE, CI SPRE A CĂLĂTORI”. Ideea esențială e că nu se face un lucru măreț zorit fiind. „Precauția, încetineala, gestația maternă (e de dorit) mai degrabă decât natura furtunoasă și cu darul improvizației,” comentează Thomas Mann. Elaborarea lui FAUST a durat patru decenii, lucru posibil, cum spune poetul, prin „forță și consecvență…Mă contrazic? Cu atât mai bine”.
Am consacrat în volumul meu de debut, în 1968, un amplu poem dedicat acestei aparente contradicții goetheene între a avea forța de a duce la bun sfârșit o operă și totodată libertatea de a hoinări în voie. Iată un fragment:
„Și mă scufund din nou în amănunte,/Primind nedreaptă sfadă de la muză,/Așa cum pentru gesturi – erezie -/Șira spinării membrele-și acuză.//Nu v-am uitat, cum să vă uit, ah, scopuri/(Care scuzați mijloace indulgent)./Eu mă abat doar la o stea vecină./Nimic nu-i de prisos pentru-a fi lent.//Compătimesc pe solii ce-și omoară/Sub dânșii caii. Cai ei înșiși, mor…/Ce vești? Ah, Roma? Nu vezi că e soare?/ Copacii-s roșii…A născut un nor…//Stai, diligență! Nu călcați cristalul!/ Și floarea-ceea, cum de se ivi?/Opriți galopul! Prânz la iarbă verde!/ Călătorim spre a călători…”
Scriam recent despre o carte de „Travel” a lui Radu Ciobanu (stabilit în Germania), o culegere de eseuri inspirate de călătorii fantastice, pe Everest și-n alte locuri puțin frecventate: „Un capitol se referă la călătorul extrem, în care cel care îşi sfidează instinctul de conservare, angajându-se în situaţii din cele mai stranii, face un sport gratuit, fără un scop anume, cu alte cuvinte. Jon Krakauer este alpinist şi călător prin vocaţie, McCandless a străbătut SUA şi Canada cu autostopul… Radu Ciobanu recenzează cărţi şi articole conţinând impresiile acestor temerari şi o face atunci când spune el că e obosit de prea multe lecturi grave și își caută refugiul în cărţile călătorilor. Refugiu care devine, în sine, o captivantă călătorie. Sau, cum spune Goethe însuşi: Călătorim spre a călători. ”
Tot ca o călătorie, a întregii națiuni (!?) este și ideea textului imnului hipiot al lui Scott McKenzie ( melodia a fost scrisă inițial de către John Phillips a Mamas & Papas pentru a promova Monterey Pop Festival din 1967,) : „If you`re going to San Francisco/Be sure to wear some flowers in your hair/(…)All across the nation a trange vibration („nation” doar pentru a rima cu „vibration”? N.n.) /People in motion/…” O frumoasă fantomă umbla prin lume, aceea a libertății și pacifismului la început de război rece, aducându-ne și în țările estice aroma florilor din părul cel lung al celor din San Francisco. Treceam uneori peste un Golden Gate și, în iureșul mașinilor îmi imaginez cum pășeau pietonii din acel celebru marș peste carosabilul podului. (La fel au trecut și recent, la aniversarea a 75 de ani și la 80 de ani de la inaugurarea celebrei construcții, numai că nu mai purtau flori…)
San Francisco nu s-a regăsit integral în mesajul hipioților. Mare parte din generația tânără a urmat drumul mercantilismului capitalist, în garajul unui student de la Stanford se inventa primul IBMPC și de acolo se extindea Silicon Valley. Și uriașa infrastructură a Californiei, unde operele sunt duse la bun sfârșit…
…Kerouak nu e obosit de lecturi prea grele sau de satisfacțiile burgheze dintr-o lume care-și regăsește sensul după un război. Poate vorbim prea mult despre acest autor, dar ON THE ROAD a marcat un drum prin universul literar-artistic. Filmul turnat nu de mult după această carte încearcă să păstreze o anumită cronologie a evenimentelor, așa cum le-a descris autorul, în măsura în care romanul însuşi intenţionează să păstreze o cronologie: perindările frenetice între New York, San Francisco şi Denver şi, ca un punct culminant, călătoria în Mexic – o poveste care sare din orgie în orgie, descriind parcă o categorie socială a boemiei scoasă din orice fel de context. Adesea o înșiruire de secvențe, chiar fotograme, recuperate parcă din coșul monteuzei, care le-a tăiat inițial ca surplusuri. Succesiune ce se vrea un dicteu automat după carte. Dar filmul ar trebui să rămână film, conform unor reguli special, păstrând, desigur, tonalitatea romanului. Din păcate, o mare dezamăgire. Episoadele sunt montate într-un tempo alert, care de cele mai multe ori surprind numeroasele drumuri făcute de personaje, lungi discuţii insipide interpretate artificial.
Despre tragedia secetei și furtunilor din Marile Câmpii Centrale avea să scrie un înaintaș al beatnicilor, californianul de sorginte germană John Steinbeck în romanul FRUCTELE MÂNIEI. Deși a câștigat Premiul Pullitzer și în ciuda faptului că a fost aplaudată de mediul literar, cartea a fost interzisă un timp în America, iar populația a pus-o pe foc. Oamenii s-au declarat șocați de descrierile celor sărmani și marginali, descrieri despre care Steinbeck avea să declare mai târziu că au fost niște versiuni ”aseptizate” față de ceea ce se întâmplă cu adevărat în aceste pături sociale.
Mircea Eliade: „De ce numesc eu această «mişcare» – religioasă sau cvasireligioasă? Pentru că e o reacţie contra lipsei de semnificaţie şi vacuităţii unei existenţe alienate, aşa cum o cunosc în special noile generaţii americane (în rebeliune împotriva valorilor şi idealurilor părinţilor). Aceşti tineri cred în viaţă, în libertate, în agape, în dragoste. Au găsit un sens vieţii şi cred într-o realitate absolută, care le poate fi accesibilă. În sfârşit, trăiesc libertatea, spontaneitatea, detaşarea de lucruri” (…) „Generaţia şaizecistă lasă, potrivit criticii de factură conservatoare din SUA, câteva moşteniri mai puţin pozitive: instabilitatea familială ca urmare a creşterii ratei divorţurilor, etica plăcerii individuale pare să decadă în nepăsare pentru suferinţa celuilalt, libertatea de opţiune a partenerului divine libertinaj lipsit de implicare emoţională” (…) „Cu toate acestea, generaţia hippie e în bună măsură responsabilă de eliberarea corpului (mai corect ar fi „INDIVIDULUI”, nota noastră) de restricţiile şi tabu-urile precedente.”

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s