Balcanizarea

Există fenomenul colonizării cu români, „străini” interni. Mai puţin cu bănăţeni sau ardeleni; în diferite perioade, foametea sau politica de românizare au transportat de la Est la Vest, de la Nord la Sud-Vest, „cadre de conducere” sau populaţie muncitoare. Au venit în regiunile mai bogate, mai civilizate, pentru a prelua „greaua moştenire” lăsată de imperiul austro-ungar. Mai vin și acuma, spre Vest. Mult se minunară în faţa deosebirii dintre locurile natale şi cele de adopţiune; mai dădură cu ochii şi de minorităţile a căror patrie este tot aici, fireşte. Pe care i-au considerat străini. Ba chiar şi românii vestici erau străini, de la Brătieni încoace. Şi în scurt timp, au început să se întrebe: „Ce caută boanghinele astea, bozgorii, nemţălăii şi jidanii în ţara NOASTRĂ? Să plece fiecare de unde a venit”. De unde acest sentiment al apartenenţei la un teritoriu care nu a fost nicicând al românilor din Principate? Apoi a început propaganda, care urma să educe tânăra generaţie cu minciunile care alcătuiesc istoria „populară”, de manual şcolar: „Prima cale ferată din România a fost Timişoara-Seghedin; prima fabrică de bere din România datează din 1718 ( !); cea mai densă reţea de căi ferate din România este în Banat” etc. Corect ar fi fost „de pe actualul teritoriu al României”. Dar ce, „actualul”, din moment ce „noi am fost dintotdeauna pe acest pământ”. Fapt care nici nu poate fi dovedit; şi-apoi, care NOI? În cel mai bun caz, în felul acesta s-a maimuţărit modelul Serbiei, care voia mereu să domine, cu trecutu-i de paşalâc, zone mai civilizate, catolice, occidentalizate. Dezmembrarea Iugoslaviei nu va fi urmată de un fenomen asemănător, în ţara noastră: vecinii sunt pedepsiţi de dumnezeu pentru atentatul de la Sarajevo, pentru felul în care s-au comportat cu germanii. Cât despre antimaghiarismul, care unora le ţine drept carte de identitate , este una din paginile jenante care conţine complexele descrise de Eminescu. E ca şi cum ai fi antiamerican.
Există serioase argumente ce susţin formarea poporului român în Sudul Dunării, concomitent cu romanizarea din Nordul fluviului, după cum susţine şi eminentul istoric Lucian BOIA. Neîndoios, cetăţile dacice au fost administrate de romani, însă ideea unei compacte populaţii romanizate în Sud e sustenabilă prin aceea că, înainte cu mult de venirea slavilor, romanizările au început pe actualul teritoriu al Serbiei şi Bulgariei (a se vedea mulţimea de localităţi ale vlahilor). După cum crede şi domnul Boia, românilor le este incomodă teoria emigrării din Sudul Dunării a bănăţenilor şi ardelenilor, cel puţin a unei părţi bune din această populaţie. Este mai comodă lozinca „dintotdeauna pe acest pământ”, pentru că este astfel contestat dreptul maghiarilor de a spune că ei au venit primii într-o Câmpie a Tisei nepopulată. Ei ar avea şi argumentul serios, de necontestat, că Bela al IV-lea a colonizat Transilvania cu populaţie germanică. Au rezultat oraşele fortificate după model occidental. Civilizaţia urbană a început, deci, sub regii maghiari (var-varos=oraş).

Advertisements