„Islamul contemporan” de Ali Merad

(TRADUS DIN FRANCEZĂ)

Islamismul, se spune, contestă civilizaţiile occidentale în numele demnităţii propriei culturi străvechi; marginalizată multă vreme, lumea musulmană este în criză de identitate. Debitoare în materie de tehnologie, aspiră la colaborare cu Occidentul, dar se teme de intenţiile hegemonice ale acestuia. Interesant este complexul de inferioritate al arabilor faţă de inventarea tiparului; Galaxia Gutemberg i-a lăsat în urmă cu patru sute de ani. Europa vede în lumea arabă în mod eronat, nu o altă umanitate, ci o caricatură a umanităţii. Dar declinul lumii musulmane se explică nu prin cauze morale, ci prin invazii străine, lupte intestine, despotism. Nu religia e de vină, ci “inovaţiile” ei. În 1919 popoarele arabe aveau să devină victimele “păcii învingătorilor”; s-au văzut înfeudate în tabere opuse, împotriva voinţei lor. Luptau musulmani împotriva altor musulmani, înrolaţi de forţele colonialiste. A avut loc o “depersonalizare a sute de milioane de oameni”. Doctrinar, islamismul respinge capitalismul şi comunismul. “Societatea musulmană ar reprezenta o cale originală pentru o lume care îmbină solidaritatea islamică cu justiţia socială…Islamul aduce o credinţă, o etică; el nu prescrie nici un model de organizaţie socială. Idealurile sale de fraternitate şi solidaritate, exigenţele de dreptate şi echitate corespund aspiraţiilor fundamentale ale tuturor societăţilor omeneşti…”

Este citat şi un oarecare F.R. Ansari: “Viitorul aparţine Islamului – şi Islamului singur”. Desigur, spune Ali Merad, 11 septembrie echivalează cu acţiunea unor desperados musulmani ce riscă să umbrească viitorul. A fost: 1.-o cruntă barbarie; 2. -“ar fi o lectură cu tonalitate mesianică, tinzând să justifice mânia răzbunătoare a popoarelor umilite. Însă este cazul ca lumea islamică să înceteze a mai provoca frica…Sunt considerente de bun simţ, aducându-şi contribuţia la împăcarea întru convieţuire a Lumilor.

Advertisements