Inedite

Charles M. Russell, 1905, LEWIS ȘI CLARK PE COLUMBIA, acuarelă
Charles M. Russell, 1922, ÎNTOARCEREA LUI RADISSON, tuș.

XERXES BICIUIE MAREA
Ci Xerxes îşi răzbună pe mări şi pe obiecte
Înfrângerea de flotă, flotarea-i în ruşine.
Pe ix-uri mari de spumă regescu-i bici erect e;
El e-ntre cer şi mare ca între rău şi bine.
Visând la mări supuse prin xerox, la Mări Moarte,
La Marmare de marmori, secate din toiag,
La mări ieşind din pană, la mări muiate-n carte,
În adecvări totale oricărui xenofag…
Triunghiuri de Bermude ori de Veneră-nghit
Fragilitatea provei, ideile convexe;
Tot ce prin sine însuşi se proclamase mit,
Dispare-n iraţiunea cu-albastre, vechi reflexe.
Şi biciuind fantome, sculptând în uragane,
Lovim în umbra noastră, în Timpul clipocind;
Suntem despoţi ai clipei ( pe tronuri diafane )
Ce se dezintegrează sub propriul lor jind.
Aceasta-i arta, Xerxe, aceasta-i, Artaxerxe
KEOPS
Înveşmântat în bernă şi în tăcere vidă,
Fanfaraonul zace domnind, dormind pe veci.
Şi gol orgoliu-i sună între pereţii reci,
De-un rost uitat, ermetic zvâcnind în crisalidă.
E piatra lavă sclavă, pierdută-n cerul vag,
Vulcanul stins în care tăcerile irump;
UN OM e-n fiecare dreptunghi, atât de scump
Şi mii de sarcofage păzesc un sacrofag.
De-aici se difuzează-n văzduh mirajul – forte
Al celui ce fusese şi tată şi mumie.
Deşertu-n jur, de aur expansionist şi mort e.
Deplâng setea cămilei, sălbatică şi vie.

 

Advertisements