Întunecare

Radetzky

În prima etapã a Luminilor în Banat s-a avut în vedere lãrgirea pãturii știutorilor de carte. Nu ar fi slujit Imperiului un trib de golani total ineficienți pentru lumea europeană din care făcea parte. Sunt absolut inexacte opiniile unor pseudoculturnici care acreditează ideile cum că ar fi fost în interesul imperial ca obscurantismul și debusolarea să încadreze populația românească iar singura candelă de lumină să le rămână aceea din biserică. După principele Rakoczy Întâiul, care i-a susținut pe români să-și păstreze limba și cultul, a venit rândul demersului theresiano-iosefin să stimuleze tendința spre identitate și a  neamului românesc din Vestul teritoriului actual, descoperirea conștiinței de sine a acestor supuși austrieci.
Citez din cartea lui Nicolae Bocșan ILUMINISMUL ROMÂNESC, apărută la editura Facla din Timișoara în 1980 (inițial manuscrisul purta titlul Iluminismul bănățean, dar a fost schimbat de cenzura bucureșteană).

„Statutul particular al Banatului a asigurat un succes deosebit programului școlar al reformismului, incomparabil mai amplu decât în alte provincii românești, neîntâmpinând opreliști oficiale…

În 1763 Cancelaria aulicã solicita administrației si celor doi episcopi bãnãțeni sã procedeze la organizarea de școli noi în comunele Banatului. Administrația respinge propunerea, recomandând, în schimb, orientarea populației spre agricultura intensivã, întrucât școala bisericeascã ar fi  suficientã. Un rãspuns asemãnãtor dãdea si episcopul Vârșețului…” (care uita că Imperiul Habsburgic era un stat laic).  Chiar în cadrul „privilegiilor ilire” acordate populatiei ortodoxe, sârbii minoritari se considerau deasupra românilor.

Dialogul autoritãtilor centrale cu forurile locale au condus la concluzia împãrãtesei: „…școlile tineretului laic, însã, fãcând parte a politicii, ca si școlile catolice, trebuie sã fie subordonate forului politic, iar clerului i se va permite o influențã numai în mãsura necesarã ca tineretul sã fie instruit și la religie” (introducându-se dreptul la a participa sau nu la orele de religie, dar nu impunând și obligații în acest sens).

Coregentul Iosif II, vizitând provincia, constatã un analfabetism cras, inclusiv în rândul cnezilor și… clerului. În 1769 se numește un director școlar ortodox și se propune editarea manualelor în românã și sârbã. Împãrãteasa aprobã aplicarea reformei doar pentru Banat.

Fãrã a fi eliberat total de controlul bisericii, învãțãmântul poporal devenea componentã a politicii de stat. Se încearcã introducerea literelor latine, dar episcopul de Vârșeț se opune (iarăși).

De la Viena vine inițiativa introducerii unui învățământ laic obligatoriu: „pruncilor celor românești, de vor pofti a învãța vreo câțiva ani, cãrțile fãrã de bani li se vor da”. Se instituie pedepsirea pãrinților care opresc copiii sã vinã la școalã. Alfabetizarea devine intensivã.

Pânã în 1802 numãrul școlilor sârbești a crescut de 1,7 ori, iar al celor românești de 14,2 ori (semnificativ). Comparativ cu școlile germane, ritmul dezvoltãrii școlilor românești este foarte mare : o școalã în fiecare localitate! Apare și alfabetul latin, în sfârșit!
În 1829, când în confiniu s-a introdus învãțãmântul obligatoriu, s-a realizat o școlarizare de 100%.  Situația este excepționalã în comparație cu celelalte provincii românești, cu alte teritorii din monarhie sau din Europa. În regiunea Vienei prezența era aproximativ aceeași ca în Banat.

„…în Anglia și Țara Galilor, în preajma anului 1800 cuprinsese circa 67%, în Scoția 78%, în Franța 50%, cu mari decalaje de la o regiune la alta (24%, 12%) , „ iar în Provence nivelul era foarte scãzut. Pe ansamblul Frantei alfabetizarea ajunsese la finele secolului XVIII la 47% (populație masculină) si 27%(feminină). În Banat avântul economic, industrial este paralel cu școlarizarea, întinsã „la un nivel comparabil cu nivelul mediu din țãrile Europei occidentale sau din Prusia”.
Urmãtoarea etapã pe traseul formatiei intelectuale a fost Universitatea din Pesta, unde majoritatea studenților români erau bãnãțeni.  Tipografia din Buda a avut și aici un rol important.

Analfabetismul bate iarãși la ușã. Dacă Viena a sprijinit școlarizarea, dinspre București adie plăcerea abandonului școlar. Sau populismul introducerii orelor obligatorii de religie prozelită. Diferențe de civilizație.

Advertisements