Capitularea necondiționată

S-a difuzat un interviu cu McNamara, care recunoștea avantajele victoriei din 1945 într-o formulă inedită. „Dacă am fi fost noi cei învinși, am fi fost considerați criminali de război. Pentru că așa ne-am comportat, ca niște criminali de război…„ Fostul ministru de externe al USA îl amintește pe Wilson, care credea că victoria din Primul Război Mondial reprezintă și sfârșitul tuturor războaielor din lume. De fapt a reprezentat o adevărată deschidere a cutiei Pandorei.

Pe vremea brejnevismului am avut ocazia să constat, ca delegat al Uniunii Scriitorilor, că sovieticii aveau un canal tv. non-stop axat pe amintirile din război ale veternanilor. Care nu pomeneau nimic despre intențiile agresive ale lui Stalin, dar nici despre ajutorul substanțial pe care americanii l-au dat sovietelor, în materie de provizii și armament. Nu, ei singuri, sovieticii au înfrânt fiara fascistă.

Nimic de zis, canalul DOQ ne prezintă pe eroii americani, luptând pe două fronturi, cu japonezii și germanii. Am văzut la saturație filme sovietice sau anglo-americane despre minunatele fapte de arme ale aliaților. Și iată că într-o zi s-au milostivit. Au prezentat, tot în engleză, un film despre marea armată germană și despre eficiența ei extraordinară. Ba chiar s-a încercat scoaterea lui Wafen SS de sub incidența crimelor din lagăre, care ne este servită permanent și sublinierea faptelor de arme ale acestor divizii cu totul speciale, care, abstracție făcând de ordinele naziștilor, au ridicat moralul Wehrmachtului în momentele cele mai grele.

Dar METRO GOLDWIN MAYER ne-a oferit și o peliculă documentară, cu multe interviuri, despre rezistența germană și mai ales despre complotul WALKYRIA din 1944, avându-l protagonist principal pe contele von Stauffenberg, care voia  să ducă negocieri separate de pace cu puterile occidentale, preîntâmpinând ocupării țării de către sovietici. Asta în cazul fericit, în care aliații ar fi renunțat la colaborarea cu URSS, ceea ce, se pare că nu s-a dorit.

Se pare că autorii loviturii de stat nu cuoșteau criminalul acord Churchill-Roosevelt în privința capitulării necondiționate. Conspiratorii au luat legătura cu guvernele aliate prin intermediul diplomaților germani din statele neutre, în speță Berna și Vatican.. Complotiștii s-au izbit de zidul unui refuz categoric, care a contribuit la destinul lor tragic. Realizatorii filmului ne sugerează că tot complotul ar fi fost interpretat ca o neînțelegere între demnitarii germani și a fost minimalizat. Aliații nu-i cunoșteau și nu aveau încredere în cei care se proclamau opozanți, crezând că aceștia doreau. să-și salveze pozițiile în condițiile în care era evident că Germania pierdea războiul. Remarcabilă a fost și poziția lordului Vansittart, consilier al lui Churchill și un fanatic antigerman. Aliații erau hotărâți ca spre deosebire de situația din 1917 să învingă definitiv Germania și să distrugă orice urmă de viață de acolo.

WINSTON CHURCHILL despre germani:  „…există mai puţin de 70 de milioane de huni răi – unii dintre ei sunt de vindecat, ceilalţi de omorât”. Cât whyskie era în capul lui când a putut să facă astfel de afirmații despre un popor? Care, prin sacrificiul complotiștilor, acționând fără nici un sprijin exterior, au salvat onoarea Germaniei.
La Ialta, în ciuda protestelor demnitarilor americani si britanici, Churchill si Roosevelt au pactizat cu  Stalin în privința războiului total. La Casablanca Roosevelt a enunțat principiul “unconditional surrender”, care nu fusese niciodată o tradiție a războaielor europene. Dar care s-a practicat în Statele Unite în războiul Nord contra Sud. Churchill însuși a rămas uluit si britanicii au cerut să se evite formula predării neconditionate. Dar tot Churchill ulterior în Parlament a declarat că după ce Roosevelt a enunțat principiul, l-a sustinut si el.

După lichidarea rezistenței, trupelor germane nu le mai rămânea decât să lupte nebunește, prelungind războiul, convinse că nu mai există nici un semn de negociere cu aliații. Occidentul ajunsese să respecte steagul alb al cererii de pace. Asta nu s-a mai aplicat în WW2, din păcate.
PREMIERA ABSOLUTĂ a principiului unconditional surrender a avut loc în războiul civil american , unde s-a dorit distrugerea totală a celor învinsi. În 1918 aceasta încă nu s-a aplicat. Mașina infernală de tocat carnea nevinovaților a intrat pe arena europeană în acest al doilea război mondial, care ar fi putut fi evitat, printr-o pace echitabilă după prima conflagrație. Trupele anglo-americane bombardau orașele si satele cu populatie civilă, masacrau în mod organizat civilii, acuzând pe nemti de aceasta barbarie. În 1944 Roosevelt, din scaunul cu rotile i-a marturisit lui Stalin că se simte însetat de sânge. Englezii si americanii au bombardat cu bombe incendiare, cu firestorm, Dresda, oras deschis, lipsit de armată si de orice obiectiv militar, plin de femei si copii care s-au refugiat acolo de armata roșie ce înainta. Au murit 300.000 de oameni și s-a distrus Zwingerul. În schimb au fost lăsați sovieticii să se reverse peste continent.
Cam până prin 1955 părerile despre rezistența germană au fost împărțite, între simpatizanții nazismului și adversarii săi. Sătui de cultul personalităților și de eroii proclamați asfel de naziști, germanii ezitau să-i considere eroi pe colaboratorii contelui Stauffenberg. Între timp izbucnise războiul din Coreea, militarii americani fiind nevoiți să lase Europa pe cont propriu. Filmul MGM surprinde evenimentul intrării Germaniei în NATO și înființării noii armate germane. (În paranteză fie zis, imediat după capitulare, Churchill începu să fie îngrijorat de pretențiile staliniste și se spune că ar fi dorit să folosească trupele foste hitleriste împotriva sovieticilor. Premierul britanic însă tocmai ieșea din istorie, altminteri cine știe ce s-ar mai fi întâmplat…).

Germania își reconsideră eroii antihitleriști, ziua de 20 iulie, în care a avut loc complotul e comemorată cum se cuvine. ERNST NOLTE în volumul „Războiul civil european 1917-1945” afirmă că războiul împotriva Poloniei a început cu un GENOCID la Bydgoszcz prin măcelărirea câtorva mii de germani. Churchill pledase tot pentru genocid: „atac absolut distrugător în spatele frontului nazist, efectuat cu bombardiere grele”. Ernst Nolte spune că anglo-americanii „ au dus un război de nimicire prin atacuri din aer asupra populaţiei germane…700.000 din ei au murit în chinuri groaznice…” „Azi s-ar considera necugetată separarea acestor declaraţii de declaraţiile corespondente ale lui Churchill sau postularea unidirecţională privind cauza germană şi efectul englez” (E.N.). Stalin a deportat în Siberia populaţia germană de pe Volga, reuşind să extermine cam 20% din aceasta. La fel a făcut cu balticii. Tot aplicaţie spre genocid au avut şi planurile lui Benes de „transfer” al germanilor sudeţi. În Finlanda, Mannerheim a încheiat un armistiţiu defavorabil cu Moscova deoarece se temea că poporul său, nici cât populaţia Leningradului, va fi „exterminat”. Hitler a făcut din exterminare un principiu (E.N.) iar Himmler a participat la „transformarea biologică” a milioane de oameni. Începând din Ucraina, înjosirea rasei cotropite de către germani a dus la radicalizarea unui popor, iniţial pornit spre colaboraţionism, graţie crimelor lui Stalin…

Dar să revenim: englezii au exilat în Canada „o parte importantă a emigranţilor germani antifascişti, considerându-i spioni”. Aşa va proceda SUA cu japonezii, după Pearl Harbor, internându-i în lagăre.
Trebuie spus că Ernst Nolte nu este unul dintre „revizioniştii” problemei holocaustului şi a antisemitismului în general. Ideea lui este asemănarea dintre naţional-socialism şi comunism; contrar lui Hitler, istoricul e de acord cu valenţele progresiste ale creştinismului. El susţine că pot fi puse în acelaşi plan proiectele de exterminare a evreilor cu cele bolşevice de distrugere mondială a clasei capitaliştilor:
(Soluţia finală) „este extremă şi cea mai caracteristică dintre toate faptele naţional-socialismului, iar secretizarea ei face parte esenţial din acel context, ca şi acea răsturnare a filosofiei tradiţionale a istoriei, pe care nici Hitler n-a îndrăznit s-o prezinte public. Ca distrugere teoretic totală a unui popor mondial (evreii, n.n.), aceasta se deosebeşte fundamental de toate genocidele şi este contraimaginea exactă a distrugerii teoretic totale a clasei mondiale (capitaliste, n.n.), prin bolşevism, şi în această privinţă este copia, în domeniul biologiei, a originalului social. Dar tocmai de aceea nu este numai o distrugere biologică, ci înseamnă o decizie cu privire la procesul istoric, în totalitate, o decizie împotriva progresului (!), în timp ce bolşevismul a fost o decizie pentru progres, dar în strânsă legătură cu realităţile rămase în urmă”, spune acest inteligent istoric german.

Advertisements