Istorie. Petre Carp

Grafică E.L. Bureriu

“Primul semn al unei stări înapoiate din punctul de vedere al culturii este netoleranţa”. (Petre Carp, 1892).
Moldoveanul P. Carp a studiat la Bonn și a fost diplomat la Viena și Berlin…Consecvent atitudinii sale de a vedea România alături de Germania, Petre P. Carp, încă din 1915 a fost singurul om politic român (subliniem, om politic, printre intelectuali au fost mulți germanofili ce i-au împărtășit opiniile, dar de părerea lor, ca și de cea a cetățenilor obișnuiți, care n-aveau habar ce se discută în culisele de care depindea soarta țării nu s-a ținut seama), care l-a susținut pe regele Carol I, la Consiliul de Coroană, în eforturile acestuia de a a convinge să se intre în război alături de Germania sau să se pronunțe pentru neutralitatea țării, dar ceilalți politicieni s-au pronunțat pentru cea de a doua alternativă… ” Ma voi supune majorității dar mi-e teama ca o să-mi pară rău de hotarârea luată ” a spus Carol I, apoi s-a întors către Carp strângându-i călduros mâna și spunându-i, să se audă: “Ești un om de inimă și un adevărat bărbat de stat”.
Doi ani mai târziu – între timp regele Carol I a încetat din viață la 27 septembrie 1914 – un nou Consiliu de Coroană trebuia sa decidă, odată cu ieșirea secretă din neutralitate, de partea carei alianțe să se situeze, dar de data aceasta era evident că numai cu Antanta. În fața faptului împlinit, regele Ferdinand i-a convocat pe cei mai importanți oameni politici (nu există documente despre opinia publică, cu atât mai puțin dinspre țărănimea analfabetă pentru care stăpânii luau decizii) pentru a le comunica hotărârea lui de a declara război Austro-Ungariei a doua zi.
Petre Carp ia parte la dezbaterile decizionale, exprimându-se public: “Cu măgarul acela de Ferdinand nu voi sta de vorbă”. În rândul conservatorilor exista o grupare proantantista reprezentată de Nicolae Filipescu, Take Ionescu, C. Olănescu și C. Cantacuzino-Pașcanu, cealaltă grupare, favorabilă intrării României în război alături de Puterile Centrale avea în frunte pe Petre P. Carp, Theodor Rosetti, Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Cuvintele rostite de regele Ferdinand: ” Am convocat aici pe mai marii tarii nu ca să le cer un sfat, ci ca să le cer sprijinul. Văd situația in așa fel, încât nu mai putem rămâne în neutralitate. De aici înainte victoria Puterilor Centrale este exclusă. Guvernul meu, (condus de Ion I.C. Brătianu n.n.) care crede și el că a sosit momentul să începem războiul, a și avut consfătuiri cu unul din grupurile beligerante.” După ce au luat cuvântul, Ion I.C. Brătianu, Alexandru Marghiloman, Take Ionescu și Nicolae Filipescu a vorbit Petre P. Carp care, dupa cum relatează I.G. Duca, a rostit cuvinte grele la adresa regelui dar și a țării, întreaga scenă căpătând proportii încărcate de dramatism. După ce P.P. Carp a rostit vestita fraz: “Mă voi ruga de Dumnezeu ca armata română să fie bătută!”, regele a sărit, roșu la față și a zis: “Domnule Carp, respect toate părerile, dar nu pot lăsa să treaca ultimele dumneavoastră cuvinte. Ele nu pot fi expresia adevăratelor dumneavoastră sentimente. Îmi închipui că au izvorât în focul discuțiunii dintr-un moment de necugetată mânie”. “Ba nu, deloc”, spuse Carp. ” Voi trimite în război pe cei trei fii ai mei, dacă veți hotărî războiul, se înțelege, în armata inamică României.” Petre P. Carp se va retrage la conacul său de la Țibănești cu inima grea și împovărat de ani. Va trăi drama pierderii unui fiu, locotenentul Petre Carp, căzut pe frontul din Transilvania în localitatea Magheruș la vârsta de 29 de ani. Petre P. Carp a încetat din viață la 19 iunie 1919 la aproape 82 de ani…
În iulie, 1914, mesajul împăratului Germaniei Wilhelm al II-lea către regele Carol I cerea României să-şi îndeplinească obligaţiile către Puterile Centrale conform celor petrecute în 1883, semnarea la Viena, în cel mai strict secret, a Tratatului de alianţă româno-austro-ungar, la care Germania aderă simultan. În 1916 Hindenburg a declarat că în caz că România ar fi intrat în conflagrație de partea Puterilor Centrale, chiar fără să tragă un foc, situația ar fi fost echilibrată și, conform unor vechi tradiții europene, părțile ar fi căzut la pace, fără alte imixtiuni. La schimb, Germania era în măsură să livreze României Basarabia.

La 14 august 1916 s-a incheiat tratatul secret de alianță (sub forma unei convenții politice si militare) între România, Rusia, Franța, Anglia și Italia, prin care Antanta garanta integritatea României. România se obliga, in schimb, să declare război Austro-Ungariei, ceea ce a și făcut, prin surprindere, înregistrând și o primă înfrângere. Această coaliție politico-militară recunoștea României dreptul de anexare a teritoriilor locuite de românii din Austro-Ungaria.

Advertisements