Însemnări americane

120157

024015002

Cu luni în urmă, în țară, m-a plictisit cumplit un ins care pretindea că a călătorit și el în State, bineînțeles, pe coasta de Est și că nu-l tentează deșerturile de la Pacific. Mai deșert e Bărăganul. Măcar zonele din Sudul statului, Mojave sau Death Valley sunt adevărate rezervații naturale, nu se umblă pe cămile ca-n Libia sau Sahara sau Karakum. Ai șosele și tot confortul ca turist. Dacă planeta are pe toate continentele, în zona subtropicală, un brâu de deșerturi, americanii le sfidează pe ale lor, implantând în Arizona un Las Vegas. Chiar și Sudul Californiei e brăzdat de canalele de irigație care României din zona temperată le lipsesc cu desăvârșire. Cursuri de apă din Centru au fost deviate parțial spre zonele mai uscate, râurile care seacă vara își aduc contribuția în lacurile, mai bine-zis rezervoarele artificiale, dispuse rațional. S-a dat o luptă grea pentru apă la Los Angeles, al doilea oraș al SUA. Centrul statului nu are asemenea probleme. În San Francisco Bay Area fluviile Sacramento și St. Joachin, care vin din părți opuse unul spre altul, formând întinse zone verzi, aveau un debușeu direct în ocean acum cine știe câte mii de ani, până ce forțele telurice au scufundat arealul de lângă viitorul San Francisco și au creat imensul golf, repede umplut de apele fluviale ce se întâlnesc aici cu oceanul. Nici cutremurele nu au oprit dezvoltarea zonei urbane, situată într-un cadru natural variat, de la colinele faliilor, până la șesul aflat uneori sub nivelul oceanului. Mai puțin compactă din cauza reliefului, San Francisco Bay Area extinsă are 100 de orașe de diferite dimensiuni și 10 milioane de locuitori, dar și cel mai dens populat centru urban, după New York, San Francisco.
XXX
…  De anul nou numai bine se coc portocalele. Aproape în fiecare curte. În San Jose, în plin Silicon Valley, unde sunt și spații fără construcții, un fermier s-a instalat cu tot cu o livadă de portocali. Toate cartierele din jur sunt invadate de mirosul puternic și plăcut al livezii. 2-3 recolte pe an. Unele străzi sunt ornate de pomi cu limes, acele lămâi verzi. Pe țărmul arid al Pacificului abundă plantațiile de căpșuni imense. Am văzut și niște fructe necunoscute, un fel de citrice, un soi de cireșe de iarnă. Pe alocuri iarba e încărcată de champignioane. Nimeni nu culege aceste minuni ale naturii. Livada de portocali îngrașă pământul cu fructe care cad și putrezesc. Există pepiniere care-ți livrează la domiciliu orice plante. Inclusiv palmieri, chiar și mai mari, ca să te bucuri de umbra lor în aceeași zi după plantare. Nu mai vorbesc de flori. Cel mai mult mi-au plăcut macii galbeni de California. (Plante viguroase, înalte. Încercând, în țară, semințele de mac au dat niște firișoare de iarbă cu flori mici…). Apoi, covoarele de flori și mai ales agresivele și cărnoasele bougenville care se cațără pe toată casa…Doar câteva aspecte din…”deșertul” californian. La San Diego se spune că se află cea mai constantă temperatură, pe toată durata anului. Singurul loc de acest fel de pe planetă. (Fragment din volumul „Hotel California”)

Advertisements