Același cer

E-același cer, pe care-nfrânții soartei
S-au iscălit cu sânge și cu scrum.
Nu poți opri de-acum ceea ce moarte-i,
Da-mi văd mereu un început, și-acum.

E-același cer unde,-n eternitate,
Lăsat-am scris: Cu voi să nu se-ntâmple…
Aceste vorbe,-n parte sunt uitate,
Căci vântu mi le zboară de pe tâmple.

E-același cer, îl respirăm mereu,
Dar experiența mea n-o dau pe-a lor.
Eu nu-mprumut dureri și nu-mi e greu
Să construiesc din ele-un viitor.

E-același cer, în care poate-și scrie
Orice înfrânt – un vis, de multe ori…
Eu voi dormi, și-n marea de sicrie
Vor curge râuri și vor crește flori.

Advertisements