„Revenirea” Transilvaniei

Nu știm cine i-a făcut discursul unui politician român. Prostirea pe față a publicului care a avut răbdarea să-l asculte, dezinformarea crasă, colportată și de alți specialiști în inventarea istoriei, minciuna în locul informării corecte, asta conține ceea ce a spus insul, de altfel, incult fiind, probabil că a și crezut ceea a debitat.

Adică, în 1918 s-a petrecut “REVENIREA Transilvaniei la România.” Care REVENIRE mai apare uneori și în sintagma REÎNTREGIREA țării în loc de ÎNTREGIRE. (Trecem peste faptul că nu au fost amintite Ardealul – în integralitatea lui, care include Transilvania, apoi Banatul, care este orice altceva decât Transilvania.) 

Dar să-i permitem lui Lucian Boia să deslușească la modul profesionist această pretinsă REVENIRE: Transilvania “Nu aparţinuse niciodată României sau vreunuia dintre principatele care formaseră România la 1859. De la începuturile sale statale fusese înglobată în Ungaria şi, chiar când Ungaria dispăruse, continuase, prin elita sa conducătoare şi prin organizarea de stat, să se înfăţişeze ca parte a vechiului regat ungar. Românii puteau invoca, fireşte, cum au şi făcut, un drept etnic asupra Transilvaniei, dar nu şi vreun drept istoric. Puteau să-i acuze pe unguri că îi asupreau sau îi discriminau pe români, dar nu-i puteau acuza că „răpiseră“ vreodată Transilvania.”

ȘI ÎNCĂ NIȘTE RELEVANTE CONSIDERAȚII ALE REPUTATULUI ISTORIC DESPRE PREZENȚA ROMÂNIEI ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL:

“Pe lângă faptul că armata română nu era pregătită pentru un război modern, se afla şi într-o situație aproape imposibilă. Frontul românesc este cel mai lung front al primului război mondial. Câţi oameni merită să moară, fie şi pentru împlinirea unui ideal naţional?

Erau trei scenarii posibile. Intrarea României in razboi alaturi de Antanta, cum s-au si petrecut lucrurile, pentru a primi Transilvania si Bucovina. Cealalta solutie ar fi fost intrarea Romaniei alturi de Puterile Centrale – n-am fi avut Transilvania, dar am fi avut Basarabia (promisă de germani, n.n.) si poate Bucovina. A treia solutie ar fi fost neutralitatea, când poate ca le-am fi avut pe toate. Germanofilii spuneau ca pericolul cel mare este Rusia. Intre Germania si Rusia, romanii trebuie sa aleaga Germania. Antantofilii sustineau ca Rusia va fi totusi moderată, infrânată de Franta si Marea Britanie. Asta nu e deloc sigur ca s-ar fi intamplat, dacă ne uitam la ce s-a intâmplat dupa cel de-al doilea Razboi Mondial. Marele noroc al nostru a fost prabusirea Rusiei, inainte de prabusirea Germaniei. România a avut mare noroc. Infrânta fiind a câstigat mai mult decât ceea ce s-a gândit sa ceara daca ar fi fost intre invingatori.”

Asta înseamnă că România n-a fost între învingători. (Nici Ungaria). Atunci de unde atâta mândrie de învingător, când se știe că fără intervenția SUA imperiile ar mai fi fost și azi la locul lor?

Advertisements