La viteza a cincea

 

Daniel Chirot, născut în Franța și emigrat în SUA este autorul cărţii “Schimbarea socială într-o societate periferică”, apărută la Editura “Corint” din Bucureşti. Cităm:
“Politica României în Primul Război Mondial nu prezintă interes pentru acest studiu…Nu s-a întreprins nimic…după ce obţinuse promisiunea că va primi Transilvania ca răsplată, România a atacat Austro-Ungaria…Entuziasmul revoluţionar al trupelor ruseşti ameninţa să distrugă ce mai rămăsese în acel moment din România. Regele a proclamat o reformă agrară pentru a pune capăt agitaţiei în rândul armatei compuse din ţărani…guvernul se temea de o contaminare ideologică (cu atât mai mult cu cât plănuia să anexeze aceste teritorii)”. Adică Transilvania etc. Niciunde nu se spune ceva de “Unirea cea Mare”…În schimb, spune Chirot, “reforma agrară a împiedicat extinderea revoluţiei…Dezastrul economic ce a urmat reformei a fost din vina demografiei”, adică populaţia “crescuse” şi nu mai exista destul pământ şi astfel s-au distribuit parcele prea mici. Soluţia, subliniată de experţii anilor 20-30 ar fi fost industrializarea, care să absoarbă populaţia la oraşe. Din motive “rămase obcure”, soluţia aceasta s-a aplicat abia după 1944 (autorul considerând că a fost absolut necesară). Nu se aminteşte de vreun spor demografic natural; acesta s-a realizat doar prin teritoriile “anexate”, care au produs necazuri; prea multă lume, prea mulţi “minoritari”. În principate exista o “tradiţie antisemită”, răscoala din 1907 pornind, în principal, împotriva arendaşilor evrei. Au fost şi scenarii conform cărora agenţi străini au declanşat răscoala. Aceştia însă nu au fost găsiţi niciodată…
Valahia a fost considerată o zonă marginală şi exotică a continentului. “Asemenea societăţi nici nu merită a fi studiate”, întrucât ele depind de statele mari, unde se află toţi factorii care le influenţează. Valahia ar fi fost o societate “proto-colonială”, apoi “neo-colonială”, exportatoare de grâne, eventual către Anglia, care avea tot interesul să primească cerealele, nu să şi stimuleze o “democraţie parlamentară românească” inteligentă, conştientă de sine şi mai…zgârcită cu exporturile de tip colonial. “Contactele intense cu Occidentul nu au dus la o creştere semnificativă a producţiei agricole…Întreaga evoluţie a societăţii s-a desfăşurat într-o direcţie opusă celei a societăţilor occidentale. “De ce nu s-a conturat un stat naţional în secolul al XVI-lea? De ce forţele pieţei capitaliste au dus la o formă mai gravă de şerbie, în loc să ducă la industrializare, care a fost amânată?”

Advertisements