Români versus maghiari

O bună parte a „clasei politice”, să zicem, dar și a populației socotește că aceia care doresc să părăsească România, la acest ceas greu de suferință, trădează, de fapt, cine mai știe ce idealuri naționale. În proximitatea fruntariilor nord-vestice ale țării maghiarii oferă de vânzare case incomparabil mai ieftine, multă lume déjà accesează această piață imobiliară dorindu-și să-și ia de la capăt viața în țara vecină. Unii își cumpără o casă de vacanță, alții au ocazia să primească dubla cetățenie, dacă au dovezi că părinți sau bunici de-ai lor s-au născut în fostele teritorii imperiale înainte de Trianon și știu ceva ungurește. Găsim însă și alte motive pentru depopularea țării și plecarea la foștii „dușmani.”
Grigore Trif, presedintele PRM Timis, spunea că din punctul sau de vedere procesul de acordare a cetateniei maghiare trebuie accelerat ca România sa scape cat mai repede de „tradatori”. “E nevoie ca ei sa plece cat mai repede din tara noastra. Noi chiar militam pentru accelerarea procesului. Daca e sa ramana in Romania, avem un amendament. Sa nu aiba dreptul de vot, pentru ca nu e normal ca acestia sa poata vota si presedintele Ungariei, dar si al Romaniei. Oricum problema nu e doar aici. E si la Legea invatamantului, pentru ca intr-o tara ca Romania este imposibil sa inveti istoria acestei tari intr-o alta limba. Noi, PRM, le garantam etnicilor maghiari 125% din drepturile pe care le au romanii din Gyula”, spune Trif.
Nici o grijă, se accelerează procesul. Cât despre extremiștii valahi, chiar în „San Francisco Chronicle” scrie că noi avem destui  și am fost reprezentați chiar și în Parlamentul Europei de indivizi care-s gata să salute cu dreapta ridicată. „Trădătorii” pro-maghiari nu doresc să rămână în România cea decăzută și coruptă.

Cât despre învățarea istoriei României în altă limbă, prostie mai mare nici nu putea spune insul. Vrea România să fie scoasă afară din istoria universală? Este interzis, de pildă, să înveți în engleză istoria astei țări?
Drepturile celor din Gyula. Câștigă cam de două ori cât la noi, cu 25%, într-o țară curată și civilizată.
Dar să vedem ce drepturi au etnicii maghiari din România, 125% din drepturile românilor din Gyula. Candidatul Partidului Popular Maghiar din Transilvania (PPMT) la primăria Miercurea Ciuc, Toke Ervin, a fost amendat  de poliţie, întrucât a încercat să arboreze steagul secuiesc pe un catarg în centrul oraşului.
Purtătorul de cuvânt al IPJ Harghita, Gheorghe Filip, a declarat că autorizaţia de construire a catargului era atacată în contencios administrativ de Instituţia Prefectului, drept pentru care aceasta nu putea fi valabilă până la soluţionarea cauzei. Gheorghe Filip a precizat că i s-a spus lui Toke Ervin că fie aşteaptă să se încheie acţiunea în instanţă, fie va fi sancţionat cu amendă de la 5000-10.000 lei şi i se va confisca steagul. Potrivit purtătorului de cuvânt al IPJ, Toke Ervin şi-a asumat faptul că va continua acţiunea, chiar riscând pedeapsa şi a spus că ‘va face ce vrea’. S-a încercat ridicarea pe catargul respectiv a steagului secuiesc, moment în care o patrulă a poliţiei a coborât steagul, l-a dat jos de pe catarg, în huiduielile celor prezenţi şi l-a confiscat. De asemenea, Toke Ervin a fost condus la sediul Poliţiei şi a fost amendat. Acesta a declarat

Cine o duce mai rău?

că nu a făcut nimic ilegal şi susţine că, potrivit legii, autorizaţia de construcţie emisă de primărie este valabilă până la pronunţarea instanţei şi nu se suspendă aşa cum au susţinut poliţiştii. Toke a mai adăugat că va ataca în instanţă amenda aplicată de poliţişti. (Din cele 125% din drepturile maghiarilor din România.). Ar fi trebuit să aibă loc şi o manifestare în care erau programate discursuri, dar aceasta nu se va mai ţine, întrucât primăria a anunțat că nu oferă autorizaţie pentru aşa ceva. Prefectul Harghitei, Adrian Jean (JENICĂ, cel fără jenă, n.n.) Andrei, a declarat presei că în urma atacării în contencios a autorizaţiei de construcţia catargului, aceasta era suspendată şi orice demers era interzis. ‘Azi, dimineaţă, am depus la instanţa de contencios administrativ o acţiune prin care am solicitat anularea autorizaţiei de construcţie, emisă de Primăria Miercurea Ciuc pentru montarea catargului din Piaţa Libertăţii, pe care urma să fie arborat un steag. Concomitent cu acest demers, am informat Primăria Miercurea Ciuc, formaţiunea politică care a solicitat autorizaţia de construcţie şi IPJ, prin care am arătat faptul că autorizaţia este suspendată de drept, iar orice demers este interzis’, a declarat Adrian Jean Andrei. ORICE DEMERS ESTE INTERZIS. ÎN LUMINA DEMOCRAȚIEI DIN ROMÂNIA. JENICĂ OLTENICĂ a ţinut să precizeze că s-a solicitat anularea autorizaţiei întrucât nu respecta termenul prevăzut de lege, dar şi întrucât steagul în cauză face obiectul unei acţiuni în instanţă. Steagul se va prezenta la proces, unde va fi judecat. Anul trecut a fost aprobat ca steag al judeţului, acelaşi steag secuiesc, de culoare albastră, pe care se află o dungă aurie, alături de soarele şi lună, s-a aflat încă din 2013 pe un catarg, în partea opusă a Pieţei Libertăţii, dar a fost îndepărtat întrucât acolo a fost amplasat grupul statuar care îl reprezintă pe episcopul Marton Aron. Toke Ervin a susţinut că le-a promis oamenilor că va arbora steagul în altă parte.
Românii din vechiul regat au simțul umorului, nu întâmplător platoșa anti-rachetă fiind amplasată la Deveselu. Dar tocmai eram la capitolul steaguri. Unele dintre cele admise să reprezinte o regiune istorică a avut un destin fast. La Gura Humorului a fost arborat steagul Bucovinei, cu prilejul împlinirii a 525 de ani de atestare a oraşului şi a 600 de ani de atestare a Mănăstirii Humorului. Nici nu știam că există și o mănăstire a umorului românesc, așa cum există și un cimitir vesel, la Săpânța. În mijlocul „humorenilor” au venit autorităţile locale şi judeţene, prefectul Constantin Harasim, senatorul Gheorghe Flutur, celebru prin ideea de a scrie cu trupurile oilor pe dealuri și de a aduce LUMINĂ de paști, taman de la Ierusalim, cu o candelă și un avion particular cu reacție. Presa spune că „după discursurile oficialităţilor, pe catargul din faţa catedralei a fost arborat steagul Bucovinei, care va fi dat jos pe 1 Decembrie, de Ziua Naţională, pentru a fi înlocuit cu Drapelul României.” Mărturisesc că nu înțeleg semnificațiile acestor manevre.
Vestea cea bună este că autorităţile din Prahova pregătesc steagul viitoarei regiuni Muntenia, iar o fundaţie înfiinţată de actualul preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma, a făcut deja propuneri de steag, în condiţiile în care dânsul spune că este “sigur” că reşedinţa viitoarei regiuni va fi la Ploieşti. Ne amintim că la Ploiești a fost și o republică. Ne amintim și de Caragiale, de acel pasaj din „Scrisoare” cu steagurile, „două la primărie…” etc. Nimic nu se compară însă cu arborarea tricolorului nostru pe Parlamentul din Budapesta, în 1919. Nu atât pe românii din Ungaria i-a umplut de entuziasm cucerirea Budapestei cu doar două tunuri de câmp și 400 soldați, cât pe olteanul din trupă, cel cu opinca. Iată aici descrierea evenimentului făcută de generalul Marcel Olteanu (tot oltean? N.n.), fost guvernator al Budapestei în timpul ocupaţiei româneşti a Ungariei, apărută și în cartea “Huzarul negru”, 1926, şi preluată, din post în post de cartea generalului Gheorghe Mărdărescu, “Campania pentru desrobirea Ardealului şi ocuparea Budapestei”, 1922.

‘Şi-au intrat trupele noastre în Budapesta la începutul lunii august 1919. Palatul Parlamentului maghiar a fost pus sub paza unui pluton de vânători. Şeful gărzii de la intrarea principală era sergentul Iordan, un oltean de la Craiova, potrivit de stat, negru, (?) uscat şi foarte vioi. Deasupra palatului a văzut Iordan cum fâlfâia în vânt flamura ungurească, roşu-verde-alb. “Să dau jos steagul unguresc şi să pun fanionul de la companie.”(…) A coborât steagul în lungul sforii, drept la jumătatea steajerului şi, luând apoi opinca răsuflată a căprarului (CONFORM LUI GH. I. BRĂTIANU SOLDAȚII ROMÂNI NU PURTAU LA ORA ACEEA OPINCI, CI BOCANCI ȘI CĂCIULI LUATE DIN DEPOZITELE ARMATEI RUSE, CARE S-A RETRAS DIN LUPTĂ ÎN 1917. AȘA CĂ E GREU DE CREZUT VARIANTA DE OPERETĂ A OPINCII, n.n.), s-a urcat ca un pui de urs şi a pus-o drept căciulă în capul steajerului, lăsându-i nojiţele s-atârne-n vânt. Şi aşa a fâlfâit multă vreme în cerul Budapestei steagul maghiar cu opinca românească deasupra lui…
….“Cine oare să fi făcut această tragică glumă? îmi zise tovarăşul meu de preumblare, domnul Ferency, un distins avocat pe care îl cunoscusem în metropola maghiară; şi zicând, îmi arătă cu mâna priveliştea originală şi neaşteptată, care oprea în drum şi întorcea capetele şi altor trecători, ca fiind cel mai caracteristic şi ironic simbol al îngrozitoarei realităţi. Cine oare să fi dat vântului şi să fi ilustrat cu atâta măiestrie şi atât de dureros dezastrul iremediabil al regatului Sfântului Ştefan?”, mai rosti domnul Ferency, cu privirea tristă. (Între timp povestitorul se interesează, n.n.)
– Dar tu ştii cine a dat ordin de s-a aciuat opinca ceea deasupra steagului unguresc?
– Da, domnule general, chiar don sergent a dat ordin azi dimineaţă şi tot dânsul a şi executat ordinul… acum stă de un ceas acolo să vadă ce-o să zică lumea şi tot în cer se uită ca să îndemne şi pe alţii…
Priveau când la trecătorii enervaţi şi sanchii, când la opinca impertinentă, şi pe feţele lor tuciurii şi asprite de viforul vremilor se lămurea cea mai desăvîrşită satisfacţie. Păreau nişte inspiraţi şi nişte draci geniali. Întreaga oaste românească, întreaga naţie mi s-au părut că se oglindesc în aceşti doi zdrenţăroşi, sublimi chiar prin gradul de perfecţiune la care poate ajunge o zdreanţă… De-aş fi fost singur! – O! i-aş fi privit ceasuri întregi fără să mă satur… Şi – poate, i-aş fi luat de gât şi i-aş fi sărutat! Dar!… le-am făcut semn să se apropie şi, arătând domnului Ferency pe sergent, i-am zis încet, foarte încet: “Acesta este glumeţul”. Şi domnul Ferency, scăldându-şi ochii între genele-i umede, mi-a replicat cu adâncă melancolie: “Dacă din sufletul şi mintea unui simplu ţăran ca acesta s-a desprins o asemenea poznă, atunci nu mă mir că sunteţi aici…”.
…Bivolaru era mic de statură, faţa îi era smeadă şi foarte pârlită de soare şi vânt; în fundul capului purta nişte ochi mici, căprui şi scăpărători. Avea dinţi mărunţi, un vulpoi de Mehedinţi. L-am întrebat unde a fost rănit. Mi-a răspuns cu naivitate şi scurt: “Peste tot, domnule general. În Carpaţi, la Răşinari, la Olt, la Siret, la Oituz şi chiar pe Tisa .
– Ei, şi acum îţi pare bine că făcurăm România Mare şi că faci de gardă, tu, căpraru Bivolaru de la Mehedinţi, tocmai aci la Budapesta?
Şi el, încordându-se şi privindu-mă soldăţeşte drept în lumina ochilor, îmi răspunse sfătos şi cu mândrie: “E lucru mare, domnule general… Dar… am auzitără că mai e şi o Vienă!…”. Acestui nebun în toate minţile, acestui prototip al zdrenţelor noastre glorioase de la 1917, care îşi da seama perfect până unde se poate întinde fiziceşte România Mare, nu-i intra totuşi în cap că numai pentru ce vedea s-a ostenit el şi atâţia au albit meleagurile cu oasele lor. El, Bivolaru, sinteza neamului său, elegant la simţire şi la gândire, fără să poată exprima, înţelegea totuşi numai una: “faima şi duhul românesc cît mai departe, şi peste România-Mare, România spirituală, România fără hotare”. IMPERIALISM CURAT !
Un parlamentar român dorește să se lămurească de ce de pe Arcul de Triumf de la București a fost ștearsă inscripția care atestă ocuparea capitalei maghiare: „Inscripţia „ Budapesta 1919” nu a constituit un afront la adresa Ungariei şi a maghiarilor, ci a reprezentat o realitate istorică. În Franţa, de exemplu, nici după realizarea reconcilierii franco-germane în cadrul Uniunii Europene, dar nici măcar în timpul ocupaţiei naziste din perioada 1940 – 1944 nu au fost înlăturate de pe Arcul de Triumf din Paris marile victorii ale armatei franceze de la Verdunne şi de pe Somme.
În consecinţă, vă solicit să-mi comunicaţi care au fost motivele pentru care a fost înlăturată inscripţia „ Budapesta 1919” de pe Arcul de Triumf şi dacă, având în vedere că actualmente sunt în curs lucrări de renovare la acest monument important, această inscripţie va fi repusă în locul iniţial.” Revolta politicianului naționalist a avut ecou. Inscripția ”Budapesta” a fost reamplasată pe Arcul de Triumf din București în cadrul lucrărilor de restaurare ale monumentului. Informația a fost făcută publică de Cătălin Berenghi, un bucureștean care s-a implicat activ în reamplasarea acestei inscripții la locul cuvenit.
Monumentul a fost construit în perioada 1921-1922. Varianta oficială a dispariției inscripției ”Budapesta” de pe monumentul care comemorează victoria României în Primul Război Mondial este aceea că aceasta a fost îndepărtată în anii ’50. Când, ne amintim, a fost înființată și Regiunea Autonomă Maghiară.
Reamplasarea inscripției ”Budapesta” pe Arcul de Triumf din București este un act istoric ce are loc la 96 de ani de la ocuparea Budapestei de către Armata Română.

Ne surprinde plăcut omul care a șters parțial rușinea de pe obrazul nostru românesc, același naționalist, Iorga, care găsește cuvintele de consolare la adresa perdanților războiului în această surprinzătoare intervenție;
“Ca unii care avem în inimile noastre cultul omeniei, înțelegem și prin experiența proprie, care e lungă de atâtea veacuri, durerile morale cele mari ale altora, pe care-i atinge suprema nenorocire a înfrângerii. Din suflet compătimim pe unguri, ale caror calități de rasă suntem în stare a le prețui, pentru cumplita nenorocire la care i-au adus defecte tot atât de însemnate și neputința de a se conduce în momente de criză. Și, oricât ar fi fost de firesc ca la București să se facă demonstrație pentru triumful final al unei oștiri așa de încercate, care e cea mai mare iubire și mândrie a noastră, n-a stat în intenția noastră să ofensăm suferința. Și am dori ca prin aceasta să fim și provocatorii acelui reviriment în spirite, care ar reda operei comune a civilizației moderne pe un popor maghiar raționabil, fără nimic din acel imperialism copleșitor pentru alții, care exclude pâna acum pe unguri de la orice colaborație folositoare”.

Advertisements