Nimic de bine despre Trump?

 

Corul de bocitoare și vuvuzele care-l pișcă pe Donald Trump s-a întețit, din toate direcțiile, parcă toată lumea a uitat că întreg cerul se sprijină pe marea de zgârie-nori ridicați de el. A mai realizat vreodată cineva o operă asemănătoare? Mitterand spunea că gradul de civilizație a unui neam este direct proporțional cu felul în care acesta își tratează seniorii. Românii ar fi atunci cam ultimii în tagma civilizației. Dar cine mai ține cont de un „Meditterand”? Ba se pare că înseși Statele Unite ale Americii au primit în ultimele decenii prea multă lume pestriță din afară, care se manifestă cu o crasă lipsă de deferență pentru seniorul secolului.
Ospățul de lucru de la Versailles, locația în care s-au dat în stambă marile puteri după WW1 și unde recent se punea la cale o Europă cu două sau mai multe viteze, l-a scos în relief pe ridicolul președinte al Franței, care cu puțin timp înainte de a lăsa tronul altuia, a aruncat toată vina problemelor europene pe seama lui Trump. Nimic despre invadarea Germaniei de către emigranți, sub privirile surâzătoare ale doamnei-de-fier, nimic despre Brexitul care atestă gravele complexe insulare ale britanicilor, care de-alungul istoriei au tulburat nu numai vechiul continent, ci și lumea întreagă. Și tot Trump e de vină, pretinde ca țările afiliate „structurii” să mai și contribuie financiar la înarmare, ceea ce francezii nu vor. Așa că dacă europenii n-au bani pentru acei 2% din PIB pentru a cotiza la NATO, în schimb ar avea destule fonduri pentru o variantă EURO-NATO, o armată „izolaționistă”, probabil mult mai costisitoare.
Umbra lui Obama continuă să sfideze nucleul coloniștilor albi și protestanți, care stă la bazele Statelor, conform lui Huntington. Nimic nu a oprit la Hollywood (cel „ud”) Gala „Oscar”…

ObamaCare, programul de sanatate foarte regretat de votanții pro-democrați, supravietuiește deocamdată, dar Trump anunță ca va veni cu un proiect mai bun pentru sănătate și va cere Congresului eliminarea lui. Nu mai este un motiv pentru îngrijorare.
Trump va investi miliarde de dolari în infrastructură, va scădea taxele, va crea noi locuri de muncă și va reduce somajul-inclusiv prin ordinele antiimigrație, va spori lupta impotriva terorismului, a declarat că va susține NATO.
Stephen King, pe care personal îl stimez, ca pe un veritabil scriitor, cu o minunată fantezie, s-a pretat la prostii vizavi de președinte. Măcar n-a făcut-o ca Robert de Niro, care se autodescalifică porcăindu-l, ca-ntr-o mahala mafiotă: “Este strident de prost, e un derbedeu, e un porc, e un escroc. Nu știe ce vorbește, nu-și face temele, nu îi pasă, crede că păcălește societatea, e un idiot.”
Doar s-a amuzat pe Twitter, a folosit chiar si litere de tipar, asa cum face presedintele Trump, când isi transmite mesajele. “Nu numai că Obama i-a ascultat telefoanele lui Trump, ci a furat și toată inghețata de căpșune”, a scris celebrul scriitor, într-o criză de infantilism etilic.
“Trump trebuie să știe că OBAMA NU A PĂRĂSIT NICIODATĂ CASA ALBĂ! Este in dulap! Și are și FOARFECE!” (probabil de tuns iarba, n.n.) a notat scriitorul. Ce material uman au acești anti-trumpiști? King admite că a fost beat aproape tot timpul și că a fost un alcoolic timp de mai bine de un deceniu. El a fost beat la inmormântarea mamei sale, in timp ce i-a făcut elogiul. Mai târziu a declarat că personajul Jack Torrance (tatăl alcoolic) din romanul “The Shining” este autobiografic, chiar dacă nu a recunoscut asta timp de mai mulți ani.
Cancelarul german Angela Merkel se va afla in vizită oficială la Washington pe 14 martie, a declarat vineri un oficial american.
Presedintele Trump a semnat luni o nouă variantă a decretului privind imigrația, dupa ce vechea versiune a fost suspendată de justitie. Șase dintre cele șapte țări sunt din nou pe listă.
Huntington a elaborat una din cele mai controversate ipoteze: cultura imigranților de azi (adică cea hispanică, dar și cea musulmană) nu ar fi compatibilă cu cea americană. („Ciocnirea civilizațiilor”.)
Trump a apreciat că eșecul de la Oscaruri ar fi putut fi evitat dacă elita Hollywood-ului s-ar fi concentrat mai puțin asupra atacării lui și mai mult asupra punerii la punct a detaliilor evenimentului. “Cred că au fost atât de concentrați asupra politicii că nu au reușit să acționeze cum trebuie la sfârșit. A fost puțin trist. A luat ceva din strălucirea Oscarurilor. Nu am simțit-o ca pe o seară foarte strălucitoare. Am fost la Oscaruri. Ceva foarte special a lipsit, iar să termini într-un asemenea mod a fost ceva trist”, a afirmat președintele. A fost chiar penibil, în mod clar dumnezeu s-a supărat pe Allah și i-a încurcat pe organizatori. Cine crede că vom da la oparte filmele „noastre” și ne vom înghesui la televizor pentru acele producții cu musulmani și negri, premiate probabil ostentativ, se cam înșeală. Prefer să revăd variantele lui „Hamlet.”

„Asghar Farhadi, primul regizor iranian laureat cu Oscar şi al cărui nou lung metraj este nominalizat anul acesta, nu a participat la gală, urmare a legii lui Trump. A făcut-o în nume propriu, deoarece președintele a spus-o clar că face unele excepții în cazul unor asemenea personalități.
Anul trecut, premiile Oscar și-au atras numeroase critici. Bunii burghezi de la Hollywood au strâmbat din nas în legătură cu faptul că acei 6000 de membri ai Academiei de Arte și Științe Cinematografice – oamenii care reprezintă electoratul Oscarurilor – erau prea bătrâni, prea bărbați și, da, prea albi.
La Dolby Theatre din Los Angeles acesta a fost primul an în care actorii de culoare au fost nominalizaţi la toate categoriile de premii acordate pentru actorie. Mahershala Ali a devenit astfel primul actor de religie musulmană care să câştige prestigiosul premiu. A fost boicotată ceremonia de anul acesta pentru că nici un afro-american nu a fost nominalizat la cele patru categorii de actorie, protestând, desigur, regizorii de culoare. Președinta Academiei ar fi putut să ignore criticile. La urma urmei, Cheryl Boone Isaacs este ea însăși afro-americană și nimeni nu a împiedicat-o să devină una dintre femeile cele mai puternice de la Hollywood. Toți actorii nominalizați pentru Oscar între 2000 și 2016, 10% erau negri. Este greu să iei asta ca pe o dovadă de rasism, dat fiind că afro-americanii reprezintă 12,6% din populația Statelor Unite. Așadar a fost o discriminare pozitivă. Oscarurile de anul acesta au fost „corecte politic”. Șase actori negri au fost nominalizați în total, deci un uriaș procent de 30%. Patru din cei cinci nominalizați la categoria Cel mai bun documentar sunt persoane de culoare, în timp ce Barry Jenkins, scenaristul și regizorul afro-american al „Moonlight”, a fost nominalizat la două categorii. Academia l-a nominalizat pe dramaturgul de culoare August Wilson pentru „Cel mai bun scenariu”, deși el este mort de 12 ani. Shakespeare nu a fost nominalizat pentru „Macbeth” anul trecut. Poate pentru că este „prea alb”.
Din cele nouă pelicule nominalizate la categoria Cel mai bun film al anului, nu mai puțin de trei vorbesc despre luptele afro-americanilor împotriva prejudecăților rasiale.”
S-a și anticipat aspectul politic, remarcat foarte exact de Trump, că „nici un un laureat de Oscar care se respectă nu va îndrăzni să părăsească scena fără a spune publicului cât de mult îl urăște pe Trump și despre puterea artei de a-i aduna împreună pe oameni și de a vindeca dezbinările – în contrast cu răul și ticălosul de la Casa Albă.” Cele două mandate ale lui Obama au creat o atmosferă favorabilă manifestărilor zgomotoase ale unor oameni de culoare, relevând probleme care interesează mai mult în interiorul Statelor Unite decât în exterior. Avalanșa de temperamente afro sau hispanice care ne-au invadat micile ecrane i-a făcut pe mulți europeni să stingă aparatele, din lipsă de interes pentru problematică și punere în scenă, nu neapărat din rasism.
Din exterior, jocul la care s-a pretat Gala a frizat penibilul și nicidecum actul artistic, substiuit cu o inutilă luptă politică. Un anume infantilism a fost prezent acolo, asemănător celui al lui Stephen King.
Oscarurile nu mai au ratingurile uriașe de altădată. În 2016, doar 34 de milioane de americani s-au uitat la televizor, cea mai mică audiență a Oscarurilor în ultimii opt ani. În schimb, prima dezbatere prezidențială a lui Trump a atras un record de 84 de milioane de telespectatori.
Oamenii merg la cinema din plăcere mai degrabă decât pentru a primi o lecție de educație civică. „Hollywood-ul știe în continuare să facă filme. Atâta doar că le premiază pe cele mai proaste”, a fost o opinie din presa americană.

Advertisements

One thought on “Nimic de bine despre Trump?

  1. Acum, ca un cvasi-ateu, ca un agnostic ce sunt, i-as zice dlui Trump ca, tehnic vorbind, Dumnezeu si Allah sunt unul si acelasi insa vazuti de scenaristi si regizori diferiti …

    Liked by 1 person

Comments are closed.