Regățenii în „Memoriile” lui Vaida – salvatorul Transilvaniei

Adaptarea ardelenilor la realitățile din regatul României a decurs destul de dramatic, în contextul anului 1919, conform MEMORIILOR lui Vaida Voevod, prim- ministru în acel an, când l-a înlocuit pe Brătianu la Tratativele de Pace de la Paris. Dacă Brătianu ar fi continuat cu insolența, regățenii pierdeau Transilvania…

„Armata română, întregită cu contingente ardelene…ţinea ocupată Budapesta. Se manifestau primele conflicte între feciorii unităţilor de dincoace de munţi şi cei de dincolo. Ardelenii nu erau încă obişnuiţi să fie trataţi per: tu, băi! mă,  p…mă-ti… etc. Şi pe deasupra cu palme şi pumni în faţă…Protestul era calificat drept rebeliune…Mobilizarea se făcuse pentru românii de confesiune gr. orientală sau gr. catolică, neputând chema sub arme ungurii şi nemţii, de altă limbă şi alte legi…La Budapesta a fost întronat, ca potrivit de a împiedica democratizarea instituţională a Ungariei, G. Diamandy, cel mai lipsit de scrupule din corpul apaticului rest diplomatic liberal. S-a făcut la Budapesta tot ce trebuia evitat şi nimica din ceea ce trebuia să se facă…tărăboi mare pe tema trădării Banatului prin Take Ionescu, a vânzării de ţară către nemţi de Marghiloman…În mijlocul acestei atmosfere de ţiganiadă politică, creată de cei mai distinşi fii ai României, a trebuit să duc negocierile cu marii aliaţi la Paris…Brătianu, ajungând şef al guvernului, chestiunea Banatului a fost lichidată  cu Iugoslavia… Vezi referatele lui Tocineanu, maiorul-ofiţer de legătură în Banat, care ştiuse să procure textele telegramelor lui Fontenai, însărcinatul Franţei la Belgrad, referitoare la Republica Bănăţeană…Brătianu făcuse diversiunea răsunătoare pe tema Banatului spre a-l compromite pe Take Ionescu…Fireşte că şi Brătianu îşi dădea seama că majoritatea cotropitoare din Torontal nu era românească…el a dispus fără nici o emoţie să se voteze legea baterii ţăruşilor de frontieră bănăţeană între sârbi şi noi- CU TOATĂ OPOZIŢIA NOASTRĂ BĂNĂŢEANO- ARDELEANĂ (s.n.) căci …opinia publică era tot pe atâta de ignorantă în a-şi da seama ce este acela Banatul, pe cât de puţin aveau idee Clemenceau sau Lloyd George că Banatul este viabil doar în integralitatea sa, zona montană fiind complementară cu câmpia, suprafaţa geografică aşezată de-a stânga Mureşului, care se extinde la apus până la Tisa şi spre miază-zi până la Dunăre…de Martone va fi fost singurul francez perfect documentat în privinţa Banatului. El trebuie să fi avut impresia că toţi românii eram cuprinşi de ţicneală,  de un complex în privinţa regiunii Banatului…”

„Autohtonii vedeau în concepţiile noastre ardeleneşti lipsa experienţei de a guverna. Ne considerau un fel de ţărani maniaci, bieţi boangheni declasaţi. Grandomania grofilor unguri, în contactul lor politic şi convenţional, era democratică, în comparaţie cu aceea a protipendadei parveniţilor politici de la Bucureşti. Deputaţii din noile provincii anexate nu înţelegeau nimic. Eram aproape singurul care îmi puteam da seama de miile de maşinaţiuni politicianiste, o noţiune neînţeleasă pe atunci de ceilalţi alipiţi. Unirea noastră cu România veche nu putea să urmărească în niciun caz scopul ca noi, cu cultura noastră vest-europeană, să devenim un morman de mizerie. Noi, politicienii din Ardeal, ne-am urmat şcolile într-o ţară cu 52 milioane de oameni, şi nu într-un stat balcanic. Nu toți politicienii înţeleg situaţia de la noi, cu oamenii noştri buni, de la ţară, administraţia noastră , sistemul nostru şcolar etc.” (VAIDA VOEVOD)

Advertisements