„Le Figaro fr. Cultural” și „Hotel California”

FRANCEZII GELOȘI PE COMPOZIȚIA „HOTEL CALIFORNIA” („Jethro Tull”&„Eagles”)unnamed-2
Am publicat în 2014 volumul de eseuri „Hotel California”, nu pentru că aș fi locuit într-un hotel, ci pentru că mi-a plăcut piesa semnată de formația „Eagles”. După cum mi-a plăcut să fiu printre ai mei, într-o Americă în care a venit pe lume nepotul meu. Evident că francezii nu pe mine mă atacă (la drept vorbind, mi-ar fi făcut plăcere, cartea mea fiind californiană fiind etalată și la Paris, la o expoziție internațională…), ci pe fericiții compozitori, care, sunt convins, au avut în ureche o piesă a groupului britanic Jethro Tull, „We Used To Know”. E îndeobște cunoscut faptul că francezii, genetic vorbind, nu prea au vocații muzicale în general, iar înclinații spre pop-rock și alte specii counter-culture chiar deloc. Așa că ceea ce au scris mai jos e o bârfă:
„Celebra piesă Hotel California, compusă de Glenn Frey, nu are surse atât de romantice pe cât s-ar putea crede. Faimosul hotel este de fapt un centru de dezintoxicare pentru alcoolici și drogați”, relatează „LE FIGARO fr. Cultural”: ” La chanson qui dure plus de six minutes, un record pour l’époque, retrace en effet la fuite d’un individu, enfermé entre les quatre murs d’un hôtel, qui s’avère en réalité un centre de désintoxication dont il ne pourra jamais sortir. Comme le chantait l’artiste: You can check out any time you like/ But you can never leave (Tu peux quitter l’hôtel quand tu veux/ Mais tu ne pourras jamais partir).
Cine nu este atent la text poate crede că “Hotel California” este un loc idilic unde se ajunge cu părul în vânt, pe vreme însorită, complet liber. Grupul a ales de altfel o fotografie a luxosului Beverly Hills Hotel din Los Angeles pentru coperta albumului său. Dar titlul, deși pare foarte romantic, ascunde realitatea mult mai sumbră a unui om copleșit de o patimă nebunească. Piesa, care durează peste șase minute, record pentru perioada când a fost lansată, povestește fuga unui bărbat, închis între cei patru pereți ai unui hotel, care se dovedește a fi de fapt un centru de dezintoxicare din care nu va putea ieși niciodată. “Poți ieși din hotel când vrei,/ Dar nu vei putea pleca niciodată”, cântă membrii grupului.
Patima devorantă a naratorului nu este exprimată explicit. Potrivit lui Don Henley, celălalt membru fondator al Eagles, textul piesei “reflectă perfect spiritul epocii, o perioadă de mari excese în California și în mediul muzical”.
Se pare că naratorul este și victima drogului si alcoolului. “Please bring me wine…/We have’t had that spirit here since 1969” (Adu-mi vin, te rog…/Nu am mai avut astfel de alcool din 1969), spune textul.”
SURSA TRADUCERII ESTE AGERPRES/(AS — autor: Lelia Bretan, editor: Mariana Ionescu; editor online: Simona Aruștei)
Stimatele doamne de mai sus, au tradus acest text franțuzesc stigmatizant aceast text în halul ăsta, poate nu sunt sensibile la frumusețea inegalabilă a acestui song, poate cel mai minunat din toată istoria pop-rock.
Este o minciună sfruntată varianta franceză. Hotelul în care s-a compus piesa există în realitate, am fost informat în acest sens și am realizat, ce-i drept în nocturnă, fotografia respectivă.
Piesa a fost compusă de Don Felder, chitaristul trupei în perioada 1974-2001, (de care nu amintește sursa franceză), plus Don Henley şi Glenn Frey, în 1977. Este Povestea unui călător obosit care devine prizonierul unui hotel luxos din California. În anul 2008, Don Felder povestea despre faptul că că Don Henley şi Glenn au avut cea mai mare contribuţie asupa părții lirice. “Toţi trei ne îndreptam într-o noapte, cu maşina, spre Los Angeles. Niciunul dintre noi nu era din California, dar era imposibil ca în momentul în care intri în acel oraş să nu fii ameţit de luminile lui şi de imaginile hollywoodiene. Toate încep să ţi se învârtă în cap laolaltă cu visele pe care le ai. De acolo a plecat totul”, a declarat acesta.
Partea cea mai tristă a problemei este că acești domni nu sunt întrutotul autorii. Despre linia melodică s-a spus, foarte exact, că e foarte asemănătoare cu cea a piesei „We Used To Know”, din 1969, a trupei Jethro Tull. Se poate verifica pe YouTube, dacă nu aveți un disc cu britanicii. Această formație a concertat împreună cu Eagles într-un turneu, înainte ca aceștia să înregistreze „Hotel California”, iar liderul Jethro Tull, Ian Anderson a declarat, într-un interviu pentru BBC, mai mult glumind, că încă aşteaptă beneficii materiale pentru folosirea drepturilor de autor pentru ea. În declarațiile oficiale, Anderson nu a făcut niciodată referire la un plagiat. Băieți buni…
Adevărul este că varianta Eagles este mult mai evoluată din punct de vedere instrumental, a fost lucrată în studio timp de 8 luni, în căutarea hitului perfect.”S-a întâmplat să ne închidem în studio și câte două, trei zile, trăgând piesa de nenumărate ori de la capăt. Aveam o masă de ping-pong, un frigider, role… ce ne mai trebuia?”, a relatat Don Felder, acest celebru purtător a unei guitare Gibson Les Paul. Cu acest super hit, Eagles a câștigat premiul Grammy pentru cea mai bună piesă a anului 1977, ceremonie la care membrii trupei nu s-au prezentat pentru a-și ridica premiul, deoarece Don Henley nu împărtășea ideea de competiție. Din păcate, la începutul lui 2016 a murit Glenn Frey: „Guitariste et membre fondateur du groupe emblématique du rock californien des années 1970, celui qui avait composé Hotel California a succombé à une pneumonie à l’âge de 67 ans. Nous l’avions rencontré en 2013. Bon vivant, Glenn Frey revenait d’un séjour gastronomique à Paris: «J’adore la cuisine d’Alain Passard» nous avait-il expliqué d’emblée.” S-a întâmplat cu toate că adora bucătăria franceză…

Advertisements