Helmer și Fellner

002

Arhitecții vienezi HELMER și FELLNER au construit circa șaizeci de clădiri destinate spectacolelor de teatru și operă, în Viena, Budapesta, Cernăuți, Praga, Odessa, Timișoara, Oradea, Iași etc. Războiul a adus atingeri unor edificii de pe teritoriul Ucrainei, dar acestea au fost refăcute cu exactitate după planurile austriecilor. De pe clădirea din Oradea a fost răzuită doar stema Austro-Ungariei. La Timișoara edificiul Operei au fost construite în stil wilhelmin aripile laterale și în Jugendstil porțiunea centrală. Incendiul din 1920 a determinat refacerea fațadei, operată de Duiliu Marcu prin acoperirea simplă cu o placă a zonei centrale deteriorată și arestând sub ea statuile ce decoraseră fațada. În 1933 arhitectul bucureștean revine și desăvârșește lucrarea anterioară prin decorarea arcadelor balconului în stil românesc. Desigur, partea centrală a clădirii contrastează cu cele laterale, care și-au păstrat forma inițială. Frumosul stil al centrului orașului a fost spart cu cele două blocuri edificate socialist, dar și cu cele două piese monumentale, care stau față în față, catedrala în stil neo-grecesc (imitație după o biserică din Hârlău) și fațada lui Duiliu Marcu. S-a dorit revenirea la forma inițială, austriacă, dar au fost multe păreri contradictorii, între care și cea a foștilor revoluționari care voiau să fie păstrat balconul, de la care au fost conduse evenimentele din 1989, ca amintire a unor fapte care vor fi în curând uitate.

Unii arhitecți susțin că e vorba de o fațadă în stil fascist. Dacă e până acolo, și statuia Lupoaicei din centru a fost un cadou făcut orașului de către Mussolini… Cei mai cunoscuţi oameni de cultură din Timişoara au susţinut mereu iniţiativa de a reda strălucirea clădirii realizate după planurile vienezilor Helmer şi Fellner. Pe forumul primăriei s-a făcut un sondaj de opinie în care timişorenii erau chestionaţi cu privire la oportunitatea păstrării actualei faţade, iar opiniile au fost clar pentru revenirea la faţada istorică,  Vechea faţadă este aproape intactă şi se află doar acoperită de plăcile sarcofagului realizat de  Duiliu Marcu, despre care s-a spus spus că e  ca o “comandă politică de factură fascistă…”,  afirmații dîn plenul unor discuții furtunoase. Duiliu Marcu a fost un admirator al lui Marcelo Piacentini – arhitectul preferat al lui Benito Mussolini  și realizează un proiect simplu, care nu va mai avea nimic de-a face cu arhitectura Pieţei centrale a Timişoarei, și aici e miezul chestiunii, de fapt.  Realmente soluția a fost o improvizație de moment, ieftină.
Ziarul Vestul titra în acele vremuri: “Are impresia că ne lasă un monument egiptean, dar a lăsat o simplă şi uriaşă arcadă, un arc de triumf al prostiei. Este o altă batjocură la adresa Timişoarei”. Adevărata batjocură este dispariția fondurilor destinate refacerii fațadei în stilul inițial și asta în vremurile noastre și ignorarea problemei dinspre guvernul lui Ponta Euxinul. Ignorarea Timișoarei prezentă în domniile lui Carol al II-lea, Ceaușescu, Băsescu, Ponta. Oare ce va spune domnul Klaus Johannis?

Advertisements