Mihail Sturdza despre preludiul unui război

unnamed (20)„Ambasadorul Lipsky îi comunică lui Ribbentrop Răspunsul Poloniei la propunerile Germane din Octombrie 1938 : Polonia le respinge în totalitatea lor. Beck nu se va duce la Berlin, conform invitaţiei lui Hitler, atâta timp cât Germania nu părăseşte definitiv şi explicit ideea unui Danzig german şi a unui “coridor” de 1000 metri, trecând prin teritoriul polonez. Dacă Germania insistă, asta înseamnă război !
Martie, 31. Chamberlain anunţă, în parlamentul Englez, că Guvernul Britanic se consideră obligat să intre imediat în acţiune la cererea Poloniei, în momentul în care guvernul acestei ţări ar considera că existenţa că existenţa ei este primejduită. Garanţiile necondiţionate pe care Franţa şi Marea Britanie le-au dat Poloniei şi care mai târziu vor fi date României, nu privesc decât graniţele
occidentale ale acestor ţări. Graniţele cu Rusia Sovietică NU sunt garantate. Declaraţiile categorice ale lui Chamberlain în Camera
comunelor : “Prezentul statut a oraşului Danzig nu poate fi considerat ilegal sau nedrept…Nădăjduim că Oraşul Liber va dovedi încă o dată că diferitele naţionalităţipot colabora când interesele o cer”. Anglia adoptă în întregime punctul de vedere polonez.
August, 4 Consecinţa unor informaţii necontrolate şi greşite, Guvernul Polonez trimite un ultimatum Senatului oraşului Danzig.
August, 9 Germania comunică Poloniei că dacă un astfel de ultimatum se repetă, relaţiile germano-poloneze se vor înăspri, responsabilitatea fiind a Poloniei. Guvernul Polonez trimite o notă foarte aspră Germaniei : “orice intervenţie germană în opoziţie cu drepturile şi interesele poloneze în Danzig, va fi considerată ca un act de agresiune.” Secretarul de Stat german Ernst von Weizsacker, atrage atenţia Ambasadorului britanic la Berlin, că situaţia este extrem de gravă. Ambasadorul Nevile Henderson, sfătuieşte o nouă iniţiativă la Varşovia. La aceasta, Weizsacker răspunde că o astfel de iniţiativă a devenit imposibilă după declaraţiile agresive ale lui Beck, după Ultimatumul fără nici un sens dat Oraşului Liber Danzig şi a notei cominatorie, din 10 August, a Guvernului Polonez către cel german. Avertismentul Guvernului German este repetat trei zile mai târziu către Ambasadorii Franţei şi Angliei. Prima consecinţă a avertismentului german : Berlinul şi Moscova semnează o Convenţie economică şi comercială.
Scrisoarea lui Chamberlain către Hitler: “ Excelenţa voastră desigur că a fost informată de anumite măsuri luate de Guvernul Maiestăţii sale, şi anunţate în presă şi radio astă seară. Aceste măsuri au fost necesare, în opinia Guvernului Maiestăţii Sale, din cauza iniţiativelor militare luate de Germania şi despre care noi am fost informaţi ; de asemenea pentru că, după anunţarea unei Convenţii SovietoGermane, se pare că anumite cercuri din Berlin consideră că o intervenţie a Angliei în favoarea Poloniei, nu mai este o posibilitate ce trebuie luată în serios. Această opinie este cea mai mare greşeală care s-ar putea comite. Oricare ar fi natura înţelegerii Sovieto-germane, ea nu poate schimba obligaţia Marii Britanii faţă de Polonia, care a fost reafirmată public şi clar de către Guvernul Maiestăţii Sale, şi pe care suntem decişi s-o respectăm.
Răspunsul lui Hitler către Chamberlain : …”Germania era gata să rezolve problema Danzigului şi a Coridorului, prin negocieri pe baza unei înţelegeri reciproce şi avantajoase. Atât afirmaţiile răspândite de Anglia, privitoare la mobilizarea germană împotriva Poloniei, la intenţii agresive faţă de România, Ungaria, etc…,cât şi aşa zisele garanţii date ulterior Poloniei, anulară dispoziţia acestei ţări de a negocia pe o bază admisibilă pentru Germania…Guvernul Reichului german a primit informaţii că Guvernul Britanic are intenţia să ia măsuri de mobilizare care – de acord cu textul Scrisorii Dumneavoastră – vor fi îndreptate evident numai împotriva Germaniei…ÎN CONSECINŢĂ ÎNŞTIINŢEZ PE EXCELENŢA VOASTRĂ CĂ ÎN CAZUL CĂ MĂSURILE DE MOBILIZARE ANUNŢATE VOR AVEA LOC, EU VOI ORDONA IMEDIAT MOBILIZAREA ARMATEI GERMANE.”
Ribbentrop şi Molotov semnează Pactul de Neagresiune şi Colaborare Economică pe 10 ani. Misiunile militare franceze şi engleze părăsesc Moscova.
August, 24 Înţelegere militară anglo-poloneză. “Sinuciderea” Colonelului Slavek, om de Stat polonez, mare prieten al lui Pilsudski şi susţinător al politicei sale faţă de Germania. Trupul lui a fost găsit cu două gloanţe în el !
August, 25 Întâlnire între Hitler şi Henderson, ambasadorul englez, care raportează declaraţiile Fuhrerului : “Provocările Poloniei au devenit insuportabile. A hotărât să pună capăt acestei situaţii. Dar nu are intenţia să fie zgârcit în ceea ce priveşte o înţelegere cu Polonia. Nici nu cere ca Marea Britanie să-şi renege angajamentele faţă de Varşovia. “ Hitler face noi propuneri către Marea Britanie, a cărei prietenie a dorit-o întotdeauna. Hitler cere lui Nevile Henderson să plece în aceiaşi zi la Londra, cu propunerile sale.
August, 27 Birger Dahlerus, un om de afaceri suedez şi prieten personal al lui Goering, care-l văzuse în ajun pe Hitler, aterizează pe aeroportul din Londra, cu avionul personal al lui Goering. El înmânează Lordului Halifax personal propunerile germane pentru o soluţie paşnică a problemelor stârnite de Danzig şi de “Coridor”. Aceste propuneri sunt foarte asemănătoare cu cele pe care le va face Germania în ziua de 30 August. Henderson se întoarce la londra. Chamberlain a cerut precizări în ceea ce priveşte intenţiile lui Hitler cu Polonia. Răspunsul lui Hitler este pozitiv. Reînoieşte sentimentele şi intenţiile lui prieteneşti faţă de Imperiul Britanic : “ Germania nu a avut niciodată intenţia să ameninţe interesele vitale ale Poloniei.” Germania acceptă oferta britanică de a interveni pentru a obţine prezenţa la Berlin a unui împuternicit polonez. Henderson întreabă dacă acest diplomat are asigurarea unei primiri politicoase şi dacă şi dacă negocierile vor fi conduse pe baza unei egalităţi perfecte. Hitler răspunde : “Fără îndoială.” Henderson pretinde că termenul scurt de 36 de ore se aseamănă cu un ultimatum. Hitler şi Ribbentrop răspund că nu este vorba de nici un ultimatum, vroiau numai să accentueze gravitatea situaţiei în care două armate, complect mobilizate, se aflau faţă în faţă. Ceea ce Hitler şi Ribbentrop, era marea lor grijă în ceea ce privea Frontul de Vest, unde cinci divizii germane ocupau linia Siegfried în faţa întregei Armate franceze şi, eventual, a unor trupe engleze transportate urgent.
August, 30 La insistenţa engleză, Germania acceptă să lungească cu 24 de ore termenul fixat, pentru a permite negociatorului polonez, care de fapt ar fi putut să fie Lipsky, să se prezinte la Wilhelmstrasse (Ministerul Afacerilor externe germane). La miezul nopţii, Henderson aude propunerile germane pentru o bază de negociere; dimineaţa următoare, la prima oră, Goering trimite lui Henderson textul complect : “ Aceste propuneri în general nu sunt prea iraţionale”, afirmă Henderson în ultimul lui raport din Berlin. Pierre şi Renee Gosset, în cartea lor extrem de antigermană, declară totuşi că “ Era o propunere extrem de moderată. Era de fapt o propunere pe care nici un om de stat aliat, de bună credinţă, nu putea s-o respingă.” Totuşi a respins-o. DE CE ?
August, 31 Henderson nu-l informeauă pe Lipsky, nici de primul termen convenit cu nemţii (30 August, la miezul nopţii), nici de al doilea (31 August, la miezul nopţii). În loc să insiste asupra urgenţei vizitei lui Lpsky la ministerul Afacerilor Străine din Berlin, Henderson îl sfătuieşte pe Lipsky să nu se ducă. În “Raportul Final” al său scrie : “L-am sfătuit să propună guvernului său o întrevedere între Mareşalul Smigly-Rydz şi Goering. M-am crezut obligat să adaug că nu puteam concepe succesul unei negocieri dacă era condusă de Dl von Ribbentrop.” Henderson este conştient că întârzierea implicată în aceste recomandări înseamnă război. De fapt o recunoaşte în acelaşi “ Raport Final”.
Telegrama lui Lipsky către Beck : “Domnul Coulondre, Ambasadorul Franţei, mi-a spus că Nevile Henderson a fost informat, prin contacte germane, că Guvernul german are intenţia să aştepte până la 31 August, la miezul nopţii. Coulondre mă sfătuieşte să informez Guvernul German NUMAI DUPĂ MIEZUL NOPŢII că Ambasada Poloneză a fost totdeauna contactabilă.”
După cum se vede Coulondre Nu avea mai mult interes ca Henderson pentru o întrevedere rodnică între Robbentrop şi Lipsky. Aceastăîntâlnire fusese şi aşa condamnată la un sfârşit tragic datorită ordinelor trimise de Guvernul Polonez lui Lipsky.
August, 31 O telegramă A lui Howard Kennard, Ambasadorul Britanic la Varşovia, către Lordul Halifax, este primită la Londra la 7.30 a.m. : “L-am întrebat pe Dl. Beck care ar fi atitudinea Ambasadorului Polonez la Berlin dacă Dl. Von Ribbentrop i-ar comunica propunerile germane. Mi-a răspuns că i s-a interzis lui Lipsky să primească un astfel de document.”
August, 31 Telegrama Ambasadorului Polonez la Berlin, către Ministrul său de Externe, Beck (reamintim că acesta de pe urmă interzisese ambasadorului său la Berlin să accepte vreo propunere scrisă din partea lui Ribbentrop) : “Am fost primit de de Dl von Ribbentrop la 6.30 p. m. Am ascultat ordinele primite şi i-am răspuns că nu sunt autorizat să negociez. Dl. Von Ribbentrop mi-a răspuns că el crede că am puterea de a negocia. Mi-a spus că-l va informa pe Cancelar de vizita mea.”
Septembrie, 1. Încep ostilităţile germano-poloneze. Extragem din “Raportul Final” al lui Nevile Henderson : “Wehrmacht (Armata germană) a cerul DA sau NU ; succesul planurilor ei depinde în mare măsură de ocuparea rapidă a Poloniei şi de terminarea operaţiilor pe Frontul de Est cât mai degrabă. Vremea proastă proate începe oricând, ceea ce ar fi cea mai bună apărare a Poloniei împotriva Armatei Germane, care este aproape complet motorizată. Totuşi din cauza şovăileilor lui Hitler, o săptămână a fost deja pierdută. “ Fiecare zi mărea posibilitatea unui atac franco-englez pe Frontul de Vest, atac care nu avu loc niciodată. CU TOATE
GARANŢIILE FRANCO-ENGLEZE DATE POLONIEI. Septembrie, 1 Primejdie : o posibilitate de pace ! Propunerile lui Mussolini : oprirea ostilităţilor, convocarea imediată a unei Conferinţe a Marilor Puteri cu participarea Poloniei, pentru a discuta termenii unei înţelegeri paşnice, Germania, Polonia şi Franţa acceptă imediat propunerea lui Mussolini. Respingere categorică din partea Angliei, care cere retragerea imediată a Trupelor Germane din teritoriul polonez ocupat (o fâşie adâncă de 30 de kilometri). Un fapt de o
importanţă capitală : GUVERNUL BRITANIC NU A CONSULTAT VARŞOVIA ÎNAINTE DE A LUA ACEASTĂ DECIZIE FATALĂ. Acceptarea de către Londra a propunerilor lui Musolini, ar fi scutit Polonia de Ocupaţia sovietică.
Septembrie, 2. Telegrama lui Colulondre către Daladier : “Rămâi ferm, Hitler o să cedeze (se degonfiera)” Intervin intrigile lui Reynaud, Mandel lşi Leger, noi presiuni din partea Angliei în acelaşi sens. Daladier se supune “Forţelor Anonime”; Franţa revocă adeziunea ei la propunerile lui Mussolini, care ar fi salvat Polonia şi independenţa ei, şi evitat al Doilea Război Mondial. Previziunile
Contelui de Saint Aulaire, rostite cu opt ani înainte, se adevereau : “Securitate colectivă, pace indivizibilă…aceasta înseamnă pur şi simplu o cruciadă pro-sovietică într-un eventual conflict germano-rus. Septembrie, 3 Anglia şi Franţa declară război Germaniei.
Septembrie, 4 Cuvântarea lui Goering. Cu consimţământul lui Hitler, Goering face o ultimă încercare de a ajunge la o înţelegere cu Polonia. Această cuvântare fusese precedată de semnificativa vizită a lui Hitler la mormântul lui Pilsduski, şi combătută prin puternice presiuni engleze, franceze, AMERICANE asupra guvernului de la Varşovia. (Nu avem cunoştiinţă, până acum, ca vreun istoric să fi menţionat aceste fapte reale). Septembrie, 6 Comandamentul German cere Comandamentului Polonez ca, în cazul în care vrea să apere Varşovia, să evacueze femeile şi copii. Răspunsul Poloniei: “Varşovia va fi apărată, nimeni nu se va fi evacuat.”
Septembrie, 17. Armata Sovietică invadează Polonia. După un bombardament destul de lung, Varşovia este cucerită. Deşi Rusia Sovietică ocupase şi ea o parte din Polonia, Puterile Occidentale NU RUP RELAŢIILE DIPLOMATICE CU EA ! FINIS POLONIAE ! (Când, patru ani mai târziu, generalul Kazimierz Sosnkowski, Comandantul Suprem al trupelor Poloneze luptând alături de Aliaţi pe Frontul de Vest reaminti soldaţilor săi că “Polonia a intrat în război din îndemnul Marii Britanii” Churchill ceru imediat
destituirea lui. Sosnkowski se referise la un fapt care trebuia uitat de toţi) Septembrie, 28. Germania şi Uniunea Sovietică împart Polonia. Octombrie, 6. O nouă ofertă de pace a lui Hitler este respinsă de Franţa şi Anglia. Noiembrie, 30 Armata Roşie atacă Finlanda. Puterile Occidentale nu reacţionează. Mai târziu, Churchill va declara război Finlandei. Decembrie, 14. Uniunea Sovietică este expulzată dintr-o Societate a Naţiunilor inexistentă. Toate puterile Occidentale menţin relaţii diplomatice cu Uniunea Sovietică.”

Advertisements