Transilvania obsedantă

Foto: E.L.Bureriu
Foto: E.L.Bureriu la un Salon de carte, în timp ce Lucian Boia acorda un interviu unei televiziuni

Lucian Boia: Transilvania “Nu aparţinuse niciodată României sau vreunuia dintre principatele care formaseră România la 1859. De la începuturile sale statale fusese înglobată în Ungaria şi, chiar când Ungaria dispăruse, continuase, prin elita sa conducătoare şi prin organizarea de stat, să se înfăţişeze ca parte a vechiului regat ungar. Românii puteau invoca, fireşte, cum au şi făcut, un drept etnic asupra Transilvaniei (populaţia românească fiind majoritară), dar nu şi vreun drept istoric. Puteau să-i acuze pe unguri că îi asupreau sau îi discriminau pe români, dar nu-i puteau acuza că „răpiseră“ vreodată Transilvania.”
“Pe lângă faptul că armata română nu era pregătită pentru un război modern, se afla şi într-o situație aproape imposibilă. Frontul românesc este cel mai lung front al primului război mondial. Câţi oameni merită să moară, fie şi pentru împlinirea unui ideal naţional? Suntem în altă epocă. Viaţa oamenilor conta mult mai puţin. Erau trimişi sub focul mitralierelor fără probleme de conştiinţă. Astăzi este o dramă când ne moare un soldat în Afganistan. E un moment de doliu, pentru unul, doi, trei oameni. Atunci mureau cu miile, cu sutele de mii, cu milioanele”, spune Lucian Boia.
“Ratiunea germanofililor romani. Erau trei scenarii posibile. Intrarea Romaniei in razboi alaturi de Antanta, cum s-au si petrecut lucrurile, pentru a primi Transilvania si Bucovina. Cealalta solutie ar fi fost intrarea Romaniei alturi de Puterile Centrale – n-am fi avut Transilvania, dar am fi avut Basarabia si poate Bucovina. A treia solutie ar fi fost neutralitatea, cand poate ca le-am fi avut pe toate. Germanofilii spuneau ca pericolul cel mare este Rusia. Intre Germania si Rusia, romanii trebuie sa aleaga Germania. Antantofilii sustineau ca Rusia va fi totusi moderata, infranata de Franta si Marea Britanie. Asta nu e deloc sigur ca s-ar fi intamplat, daca ne uitam la ce s-a intamplat dupa cel de-al doilea Razboi Mondial. Marele noroc al nostru a fost prabusirea Rusiei, inainte de prabusirea Germaniei. Romania a avut mare noroc. Infranta fiind a castigat mai mult decat ceea ce s-a gandit sa ceara daca ar fi fost intre invingatori.”

***

În 8II 2017, în timp ce în parlament se dezbătea moțiunea de cenzură, moderatoarea unei televiziuni l-a întrebat pe un parlamentar tânăr și doldora de sine, dacă a auzit de Lucian Boia. „Da, am auzit, adică l-am văzut, nu, nu-l cunosc. Ce, el mă cunoaște pe mine?” Halal cultură!

Advertisements