CASA RADIO din București

0011Într-un dicționar editat de Casa Radio din București se scriu câteva cuvinte despre cei care au fost angajații Radioteleviziunii Române, fie și pentru perioade mai scurte, precum subsemnatul, 1968-1972. Semnalăm generozitatea editurii și ne manifestăm surprinderea că undeva, la București, cineva știuse câte ceva despre noi, cei din studiourile teritoriale…Acesta este radioreporterul Gh. Antohi. (Poza mea e din această perioadă)

——————————————————————————-

“Spirit cultivat și racordat la noutățile în domeniu, Erwin Lucian Bureriu
a realizat multe emisiuni culturale de ținută. Nonconformismul său – proverbial în orașul de pe Bega – s-a transmis și emisiunilor sale – în momente în care nealinierea la canon presupunea, nu o dată,
un risc deloc neglijabil. Într-un oraș deschis către lume precum
Timișoara, Lucian Bureriu reprezenta în anii ’70 tipul realizato –
rului-artist, înclinat spre calofilie, spre „forma“ atât de boicotată de
oficialități. Explicația rezidă în asumarea deplină a condiției sale
de poet. Versurile din “Afectivități conștiente” (1968) marcau o energie lirică adolescentină. Zece ani mai târziu, “Concert pentru mâna stângă” marca pătrunderea în zona prozei satirice,
teritoriu în care va cantona autorul și cartea – intitulată provocator
la adresa sistemului politic ce solicita intens strategii ale recuperării
resurselor – “Viața refolosibilă” (1983). Un volum apărut în 1989 se intitula – premonitoriu– “Marele solstițiu”, anticipând fără
voie schimbarea de anotimp politic din decembrie ’89.”

Advertisements