“Helvetizarea României”

O restituţie importantă s-a realizat cu tipărirea destul de recentă a operelor lui PETRE PANDREA la Ed. “Vremea”. Desigur, un volum precum “Helvetizarea României” , terminat în 1947, nu mai prezintă mult interes pentru cititorul nostru, la o asemenea distanţă de război şi după ce ţara a aderat la structurile euro-atlantice, părându-ne viitorul amanetat pentru un timp îndelungat. (Volumul a fost interzis de cenzura sovietică, fiind însă tradus şi în rusă, probabil pentru a-l inspira pe Stalin, gata să decidă destinul Transilvaniei: să fie sau nu un stat separat de Ungaria şi România, dar satelit al URSS.
Provincia a reintrat în teritoriul ţării, după ce comuniştii de la Bucureşti au fost de acord cu bazele militare  ce urmau să fie implantate acolo de ruşi).

Pentru a respecta cronologia, trebuie să amintim prima tentativă de statalitate postbelică; la 31 octombrie 1918, proclamarea unui Banat (REPUBLICA BANATHIA) ca stat, ţintea, în final, helvetizarea, neutralitatea. După un război mai lung decât cel dus de România. (România sângerează de două ori în fiecare război, spunea Petre Pandrea; de câte ori a sângerat Banatul) Între hotarele naturale, relieful divers şi o infrastructură deja maturizată, noul stat ar fi oferit tot ce trebuie acestei populaţii multietnice şi laborioase. Minus o frontieră sigură în zonele de pustă şi un Belgrad ostil, peste fluviu.
“În 1916 mai mari au fost presiunile unor oameni politici români, mondialişti, europenişti, mapamondici şi descreieraţi, ca Take Ionescu şi Nicolae Titulescu”, dixit Petre Pandrea. Sub ochii, îngroziţi de războiul iminent, ai lui Carol I, clasa politică e vinovată: “A fi om politic în Valahia este un blestem, cel mai odios blestem, blestem electoral, al sterilităţii cu turpitudinea, cu lipsa de elevaţie, cu sisifismul râşniţei fără grăunţe.” Şi o concluzie inedită asupra perioadei interbelice: “Importanţa petrolului în războiul motorizat ne-a pus independenţa în pericol şi ne-a transformat după 1919 în ţară semicolonială, cu aparenţă de neatârnare politică.”
TRANSILVANIA. Britanicii sunt primii care au propus helvetizarea Transilvaniei; dar și Washingtonul vedea o Transilvanie autonomă sau independentă. Stalin vedea în cedarea către România o recompensare pentru “întoarcerea armelor” şi alipirea Basarabiei la URSS.

După cea de a doua conflagraţie mondială, emigraţia românească de la Paris lansează un apel, tot cu finalitate helvetic-neutră: “Manifest pentru Constituirea unei Republici Transilvane. În numele principiilor democratice pentru care Aliaţii au luptat în acest război; în numele unui sentiment de justiţie socială şi internaţională care trebuie să pună pe acelaşi plan Ungaria şi România în privinţa sancţiunilor aplicate de Aliaţi; ca urmare a împletirii naţionalităţilor etnice maghiare şi române, nu există nici un motiv de a atribui Transilvaniei mai curând unuia decât celuilalt dintre antagonişti; libertatea cea mai completă de a hotărâ asupra destinelor lor trebuie lăsată locuitorilor. Din punct de vedere geografic şi social Transilvania îndeplineşte pe deplin condiţiile juridice ale unui stat independent, viabil şi modern.
Etniile ei se pot înţelege fără amestecul şovin al Ungariei şi României. Sunt necesare alte soluţii decât trecerea teritoriului de la un stat la altul. Astfel se va soluţiona problema păcii europene. Diferendul maghiar-român e singurul obstacol în calea Uniunii Danubiene. Celor doi antagonişti trebuie să le fie făcută o educaţie internaţională. Membrii Comitetului Director pentru Constituire propun o Republică Transilvană independentă, neutră, după modelul Elveţiei. Helvetizarea Transilvaniei răspunde particularismului zonei, menţinerii economiei. Transilvania aparţine Occidentului, principatele – Orientului.
În acest timp Transilvania nu poate fi decât trasă înapoi. Cetăţeni ai lumii întregi, vă chemăm să fiţi interesaţi de soluţia mai sus enunţată. ” ( Paris, 1944, Sediul Comitetului, Str. Saulnier nr. 22. )

Peste doar trei ani Petre Pandrea oferă o soluţie pentru tot teritoriul ţării: “Idealul României nu mai poate fi decât un ideal de neutralitate, de scoatere a ţării din angrenajul satanic internaţional. Idealul politic extern ar fi HELVETIZAREA ROMÂNIEI (s.n.). Nici statele vestice nu ne-ar impune participarea la politica lor complicată şi mapamondică.”

Advertisements