McNamara se confesează

S-a difuzat un interviu cu McNamara, care recunoștea avantajele victoriei din 1945 într-o formulă inedită. „Dacă am fi fost noi cei învinși, am fi fost considerați criminali de război. Pentru că așa ne-am comportat, ca niște criminali de război…„ Fostul ministru de externe al USA îl

Căderea României în ghiare sovietice a deschis drumul spre Occident
Căderea României în ghiare sovietice a deschis drumul spre Occident

amintește pe Wilson, care credea că victoria din Primul Război Mondial reprezintă și sfârșitul tuturor războaielor din lume. De fapt a reprezentat o adevărată deschidere a cutiei Pandorei.
România, conform gânditorului Petre Pandrea ar fi trebuit să se păstreze în neutralitate, chiar dacă ar fi rămas fără teritoriile care, de altfel, nu i-au aparținut niciodată…
Şi presa românească a vremii s-a ocupat de atacul din aer al anglo-americanilor asupra Germaniei, în cel de al doilea război mondial, şi a cotat drept teroristă „acţiunea”, căci ţara noastră avea şi ea să treacă prin această experienţă, în premieră. Bucureștii sub bombe? Instalațiile petrolifere sub bombe? Protestele românești uită de politica duplicitară a țării, că situându-se de partea Germaniei naziste se expunea replicilor nemiloase ale Aliaților. Victimele, nu puține, sunt și rezultatul tradiționalei proaste pregătiri pentru război, semnalată și în primul război mondial, calitatea slabă a apărării, insuficientele adăposturi oferite populației de o administrație indolentă.

„…Aviaţia rusă e neglijabilă; anglo-americanii şi-au luat tragica sarcină de a dezorganiza spatele frontului. Ruşii au fost foarte abili în ceea ce priveşte latura morală a chestiunii, când au consimţit să rezerve acest rol anglo-americanilor, poate mai costisitor decât milioanele de vieţi ostăşeşti care albesc câmpurile de bătălie din răsărit…”
Pamfil Şeicaru sintetizează: „Toate naţiunile europene resping ideea supremaţiei barbare a bolşevicilor. Poate că a fost o necesitate politică pentru anglo-americani să recurgă la alianţa asta cu URSS, care va fi judecată de istorie, dar conştiinţa noastră ne împiedică să credem că Anglia şi America voiesc să ajute scopurile exclusiv ruseşti. Civilizaţia de tip european nu are nimic cu Asia…”
Presa afirmă că şi bombardamentele asupra României au un caracter terorist, adică sunt îndreptate împotriva civililor. Nechifor Crainic comentează: „…o parte din pământul ţării e bântuit de barbarii Uralilor, văzduhul e năvălit de barbarii de peste Atlantic. Din memoria veacurilor viitoare nici o putere nu va mai putea să şteargă barbaria cu care anglo-americanii pustiesc acest continent, care e vatra culturii omeneşti.”
Comentarii nesemnate: „SUA se bucurau în România de o simpatie aproape generală şi nimeni nu s-ar fi gândit că avioanele americane ar fi putut să ne distrugă oraşele. Era peste puterea noastră de a pricepe că americanii ar fi fost capabili să ne lovească pe la spate.”
Gheorghe Brătianu laudă Bucureştii pentru atitudinea responsabilă din timpul bombardamentelor aliate. Mai puţin cunoscut este faptul că marele istoric i-a transmis o „scrisoare deschisă” istoricului american W.G.Leland. Cităm: „…la temeiul împrejurărilor de care suntem învinuiţi azi se află opţiunea senatorilor americani, care au răsturnat, în 1920, principiile lui Wilson, revenind în anii de după război la doctrina de izolare a lui Monroe şi au determinat astfel, lipsind pacea de garanţiile SUA, toată evoluţia politică europeană pe care o osândiţi acuma cu atâta asprime. România nu e o mare putere, nu putem răspunde cu aceleaşi arme, dar este deasupra noastră o judecată supremă etc.” Pamfil Şeicaru, care a publicat „scrisoarea” în ziarul „Curentul”, adăuga: „A păstra tăcerea în faţa urgiei ar fi un act de laşitate; actele de demenţă devastatoare, sportul vânătoarei de oameni trebuie denunţat judecăţii severe de mâine”… „Când peste aceste nevinovate victime se flutură idealurile umanităţii, trebuie să se ridice strigătul de protest al conştiinţei umane.”
Tot nesemnat: „Istoricii au să tălmăcească înţelesul făcliei pe care Libertatea o înalţă în pragul Noului Continent, nu spre răspândirea luminii, aşa cum socotise Wilson, ci ca o torţă de incendiere a civilizaţiei, imagine ce caracterizează bine războiul dus de americani”. C.Rădulescu-Motru încearcă o justificare: „Explicaţia terorismului american stă în faptul dublei personalităţi a americanilor. America are două suflete: cel vechi, altoit pe sălbăticia cu care a distrus popoarele autohtone, şi unul nou, în formare, de-abia ieşit din predica moralei creştine. Acel suflet nou consistă în cuvinte, în partea superficială a conştiinţei, pe când sufletul vechi constituie întreaga simţire şi impulsivitate americană, cu fapta acolo unde iese un câştig material.” Se mai adaugă amănunte oribile, precum bomboanele otrăvite, lansate din aer, jucării pentru copii explozive „şi alte invenţii ale civilizaţiei americane”.

Este absolut remarcabil, din punct de vedere stilistic, demersul intelectualităţii vremii, frumuseţea frazării şi forţa verbală a celor ce, simpatizanţi ai Germaniei, uitau că America este o consecinţă a colonizării europenilor şi asiaticilor şi va fi aşa şi în continuare. „Terorismul” american a fost şi o indubitabilă răzbunare asupra vechiului şi decadentului continent european, care şi-a expulzat cetăţenii în forţă. Românii din cartea despre Gh.Brătianu vorbesc despre americani ca despre o naţie aparte, nu ca despre un conglomerat de europeni, care are destule amintiri neplăcute din Europa. Literaţii de frunte ai României au scris frumos, incitant, fără să ştie câţi americani chiar de sorginte română au bombardat cu sârguinţă şi plăcere meleagurile natale, administrate prost de trădători şi fascişti.

Ș-apoi, după întoarcerea armelor, urmară bombardamentele germane…

Advertisements