Din volumul în curs de dispariție „Cenzurat”

001E-ACELAȘI TOTUL

E-același cer, pe care-nfrânții soartei
S-au iscălit cu sânge și cu scrum.
Nu poți opri de-acum ceea ce moarte-i,
Da-mi văd mereu un început, și-acum.

E-același cer unde,-n eternitate,
Lăsat-am scris: Cu voi să nu se-ntâmple…
Aceste vorbe,-n parte sunt uitate,
Căci vântu mi le zboară de pe tâmple.

E-același cer, îl respirăm mereu,
Dar experiența mea n-o dau pe-a lor.
Eu nu-mprumut dureri și nu-mi e greu
Să construiesc din ele-un viitor.

E-același cer, în care poate-și scrie
Orice înfrânt – un vis, de multe ori…
Eu voi dormi, și-n marea de sicrie
Vor curge râuri și vor crește flori.

SCLAVIA LIBER-CONSIMȚITĂ

Ci nu mă voi elibera prin scris.
Accept, ca pe-o benefică sclavie
Solemnul vers strunjit, de fier, proscris
Pe-un drum stâncos tovarăș să îmi fie.

Vă las în urmă, depravați color,
Cu-nșiruiri de libertăți banale
Și prozaisme fade, ce nu dor,
Ci lasă-n urmă excrement și bale…

Adio spun acestui veac ciudat,
Atipic pentru tot ce e normal.
Trăiesc în mine tot ce mi-a fost dat:
Nu râul furibund, ci calmul mal.

AM EXISTAT, când nimeni nu mi-a spus
„Ce cauți, pe-aici, străinule de toate?”
Acele vremi, desigur, au apus,
Așa că, dracu` să te ia, băi, frate!…

Advertisements