Decăderea Vestului României

003
Vestul țării a putut crea, în atingere cu alte culturi, forme inedite ale spiritualităţii, continuând o misiune care i-a fost încredinţată încă de Iluminism. Unii autori consideră că plurietnia generează din start conflicte, oferind ca exemplu Balcanii. Alexandru Madgearu ne-o spune în cartea sa  despre originile medievale ale acestor turbulenţe. Numai că factorul economic este principalul perturbator. În Balcani nici o administraţie nu a strălucit. Stări de fapt medievale mai sunt şi azi la baza unor conflicte în acea zonă. Cu totul deosebit de zona balcanică, Banatul a “ars etape” într-un experiment multietnic şi economic reuşit. Perioada imperială, mai ales după definitivarea Sistemului Timiş-Bega a oferit cele mai bune condiţii de viaţă din Europa. Nici o populaţie n-a asimilat-o pe cealaltă, după cum ar fi nedrept să spunem că a existat vreo naţie privilegiată. Diferenţa între Banat şi Est este de două secole. Dacă nu începea războiul secolului XX, ar fi devansat şi Vestul; e discutabil dacă nu se şi începuse acest proces, dinaintea reglărilor de conturi paşoptiste.

Administraţiile rele au venit din Est, începând cu ocuparea Temesvarului maghiar de către turci, în 1552. Identitatea modernă ne-o induce Viena, Banatul revenind la Ungaria, însă nu şi la medievalitatea acesteia. Clipa cea repede a Republicii Bănăţene n-a putut fi fructificată în direcţia în care abia acum a luat-o Slovenia; 1919 a fost anul regresului multietniei noastre, de atunci oamenii şi-au făcut bagajul a plecare, lăsându-şi casele, şcolile…Să ne pară astăzi rău şi de italienii orezari, deportaţi din Timişoara, chiar în anii colonizării; contele Mercy avea oroare de bălţi…Să ne pară rău de plecarea evreilor şi germanilor şi românilor. Bănăţenii şi-au abandonat “ţinutul natal”. Banatul nu mai există, în integralitatea sa. Altfel a fost proiectat, alta i-a fost destinaţia. Aşa se întâmplă că monocromia etnică simte nevoia de nou, se produce o hipertrofie identitară. Deci, deveni-vom români „estici”cu toţii, volens-nolens. În acest context nu mai există bănăţeni, spirit “europocentrist”, ci numai un spaţiu trist, sărac, medievalizat, dezalfabetizat. Au venit şi ciocoii. Asta e ţara pe care ne-am dorit-o? Reacţia paradoxală a ţinutului vestic este balcanizarea unei populaţii tot mai monocrome, dar o monocromie majoritar rezultată din familiile mixte, din corcituri. Numai că stările conflictuale, în prezenţa sărăcirii noastre, nu mai sunt interetnice, ci revoluţionare. Un 1989 este semnificativ.

Advertisements