Traian Vuia și România Mare

romania_flag1. RECENT-DESCOPERITA SCRISOARE A LUI TRAIAN VUIA. Intr-o scrisoare din anul 1922, Traian Vuia isi arata dezamagirea fata de cum s-a realizat Unirea Transilvaniei si Banatului cu Romania. In 1999, eseistul si criticul de arta Horia Medeleanu a publicat in ,,Aradul Cultural” un fragment dintr-o scrisoare adresata de Traian Vuia avocatului George Dobrin, fruntas al Partidului National Roman din Banat, intaiul prefect al Lugojului dupa Uniree. Traian Vuia, primul om care a zburat cu un aparat aparat mai greu decat aerul, in 1909, era insa si un important om politic. Banateanul a facut parte din delegatia romana de la Conferinta de Pace de la Paris. In scrisoarea din anul 1922, Traian Vuia isi arata dezamagirea fata de Unirea Transilvaniei cu Romania. Acesta critica dur politicienii din Ardeal si Banat, care nu au negociat unirea cu Romania, astfel ca provincia desprinsa din Imperiul Austro-Ungar a avut doar de suferit in urma acestui acord. Traian Vuia sustinea ca Transilvania trebuia sa isi declare mai intii independenta, insa Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voievod, Vasile Goldis si Aurel Popovici vroiau ,,unirea fara conditiuni cu patria mama”.

Redam fragmente din scrisoarea trimisa de Traian Vuia, pe 11 aprilie 1922. `Iubite Domnule Dobrin, Am urmat cu mare atentiune campania electorala. Daca va reportati la scrisorile mele din 1919, aflati ca toate s-au petrecut asa cum trebuiau sa se petreaca. ,,Cum iti asterni asa dormi. Cand s-a facut unirea, nu s-a pus nici o conditiune. Au fost doua momente istorice cand trebuiau discutate conditiunile Unirei. 1. Inainte de intrarea Romaniei in razboiul european, cand Romania cu concursul mandatarului Partidului National Roman a stabilit frontierele Romaniei Mari, cari au servit de baza guvernului roman in tratativele sale cu aliatii. Era momentul cel mai favorabil pentru fixarea conditiunilor noastre. 2. Dupa armistitiu, la Alba Iulia, sau mai bine zis inainte cu ceva. Aici au lucrat oamenii nostri in mod copilaresc. S-au facut declaratiuni platonice, cari angajeaza mai mult pe aceia cari le-au facut, decat pe guvernul roman. Unirei trebuia sa precedereze un pact bilateral intre guvernul roman si mandatarii poporului nostrum intrunit la Alba Iulia si ratificat apoi printr-o Constituanta. Toata Unirea s-a redus la un gest pur teatral, pe care ciocoii din Vechiul Regat l-au primit cu zambet si au zis ca suntem naivi ca n-au avut nevoie decat de a deschide asa casei in care noi am intrat de voie. Cand doi indivizi se asociaza, cand doua societati fuzioneaza, se face un contract, un pact. Conditiunile Unirei trebuiau stipulate. E. g., ca in decurs de 10-20 ani soldatii recrutati din Transilvania si Banat sa fie lasati in garnizoanele din aceste provincii. O lege electorala clara si precisa etc. Ma dispensez de a va insira motivele acestor conditiuni si a altora, cari ar fi trebuit sa fie corolarul garantiilor fundamentale. Cind in 1917 si 1918 prin forta imprejurarilor si neimpins de nici o ambitiune personala am fost silit sa ma ocup de prepararea Unirei noastre a trebuit sa vad varful urechilor lor (ale politicienilor din Vechiul Regat, n. H. M.). Ei nu admiteau nici macar termenul ,,unire”. Baza anexarei dupa dansii trebuia sa fie sacrificiul adus de Vechiul Regat prin participarea lui in razboiul european. Rationamentul lor ducea drept la acea ce dreptul international numeste ,,droit de conquete”… Si intr-adevar, Unirea s-a facut pe aceasta baza. Ei, ca sa nu vatame susceptibilitatea si stiind ca suntem naivi si neexperimentati, ne-au lasat sa vorbim despre Unire, lasand ca timpul sa ne trezeasca. De altcum dansii, evident mai iscusiti, mai sireti, mai inteligenti decat noi – asta trebuie s-o recunoastem, desi au un fond moral inferior – au priceperea afacerilor si experienta, sa nu uitam proverbul maghiar: ,,zemese a vilag” (,,Lumea este a celui indraznet”) – au avut nevoie de un timp oarescare, ca sa se instapaneasca la noi, sa se aseze administrativ si militareste. Imprejurarile, in special expeditiunea contra lui Kun Bela, i-a favorizat. Proba, ca indata ce s-au simtit stapani, prin un ucaz au trimis la plimbare consiliul dirigent. C-un cuvant, ,,Unirea” a fost o bataie de cuvinte, ea n-a fost decat o anexare deghizata, un hap amar invaluit in zahar. N-avem sa ne invinovatim decat pe noi insine: lipsa noastra de intelepciune, de pricepere, superficialitatea noastra proverbiala, absenta unui barbat cu pregatire europeana, o naivitate nepermisa la aceia, cari pretind a conduce destinele unui popor. Vorba noastra: ,,mintea romanului este cea din urma”, Denkfachilheit” a romanului despre care ne vorbea fericitul director Billmann. Ceea ce ma intristeaza mai mult si ma face sa ma lapad de optimismul meu obicinuit este cand ma gandesc la acea ce mi-ati repetat de atatea ori: ,,Suntem un popor nefericit”. Trebuie sa ramanem si de aici inainte slugi si cersitori pe la usile domnilor. In 1918 am atras atentiunea dlor. Sever Bocu, Octavian Goga si Vasile Lucaciu asupra chestiunei Unirei, le-am expus ca Unirei trebuie sa-i dam o baza juridica si conforma dreptului international. Am vazut insa imediat ca ma aflu in prezeanta unor ignoranti, fara nici o pregatire serioasa, hableuri. N-am fost inteles si am fost suspitionat, ca voiesc independenta Transilvaniei. Dar pentru ca sa ne putem uni cu Regatul Roman, trebuia mai intai sa rupem cu Ungaria, adica sa ne declaram independenti si apoi ca popor liber, printr-un act bilateral, luand angajamente reciproce, sa ne unim cu Vechiul Regat spre a forma Noua Romanie. Cand am vazut in ce maini necompetente, pesti politici ai fanariotilor, este depusa soarta poporului roman aici, m-am retras scarbit. Barbatii nostri cred ca marile probleme politice se rezolva prin discursuri frumoase, fraze alese, alegorii patriotice si ditirambe poetice. Cand a sosit Al. Vaida aici cu delegatiunea transilvaneana si cand m-a invitat sa fac parte din ea, mi-am luat libertatea de a-i expune situatiunea fara nici un inconjur. A recunoscut ca s-au comis greseli. Era evident ca critica mea se purta si contra Partidului National Roman care a comis greseli ireparabile. Cuvintele mele i s-au parut exagerate. Am adaugat ca la ultimul mijloc, capabil de a repara aceasta eroare, nu vom avea niciodata recurs, pentru ca este in contrazicere cu tot trecutul nostru si cu caracterul intelectualilor de la noi. V-am facut acest preambul istoric, pentru ca sa pot trage concluziunile. N-am nici o nevoie de a fi profet, pentru ca sa stiu ce curs vor lua evenimentele si care va fi atitudinea noastra si in special a Partidului National Roman. N-am crezut niciodata ca ungurii ne vor maghiariza. Pana in timpurile mai recente am avut credinta ca nu ne vor fanariotiza, acum ma tem ca nu vom putea scapa de acest virus bizantin, pentru ca fanariotii dispun de mijloace, cari lipseau ungurilor. De altcum ei nu par prea grabiti a ne ciocoi. Ei au probe istorice despre blandetea, rabdarea noastra fara margini, resemnarea cu care am purtat atatea juguri in decurs de atatea secole. Ei nu ignoreaza nici teama noastra de rezistenta violenta. Ne vor lasa sa strigam si sa ne lamentam pana ce vom obosi si ne vom calma. Cand citesc gazetele noastre si frumoasele discursuri ale sefilor partidului, imi aduc aminte de teribilul din poveste, care, pus in fata adversarului, striga catre sotii lui: ,,Retineti-ma ca sa nu se intample o nenorocire”. Barbatii nostri vor continua a umbla pe la icoane, vor adresa telegrame si petitiuni catre rege si vor epuiza toate caile legale. Stim ce inseamna asta. Daca guvernul din Bucuresti nu comite greseli prea mari, nu se duce sa danseze pe ghiata, ca magarul, si daca o noua comotiune europeana nu zguduie din temelii Romania Noua, de acum 20-30 de ani ne vom trezi balcanizati. Dupa ce am avut frumosul vis de a debalcaniza pe fratii nostri de dincolo de Carpati. De altcum, daca amestecam fructe sanatoase cu fructe stricate, este evident ca nu cele stricate se vor insanatosi prin contactul lor cu cele sanatoase, ci si cele bune vor putrezi.`

(Scuze pentru absența diacriticelor. Se pare că nu toată lumea are așa ceva pe computer. Destul de rău, pentru că postând un material redactat doar pe ENGL se pierde din specificul nostru, ROU)

Advertisements