„Rușii au trecut Prutul…”

 

„Într-o zi se răspândeşte ştirea că oştirile ruseşti au călcat pe pământ românesc. Un fior răspândind în toată ţara. Era o surprindere, o negaţiune a statului românesc. Fără de ştirea şi învoirea românilor, ruşii au călcat, în dispreţ, pământ românesc. Cetele de cazaci erau aproape de capitala ţării şi nu se ştia dacă românii le vor întâmpina cu arma în mână. Era însă în ţară un mic grup de oameni care ştiau ce se petrece…Ruşii au trecut Prutul, era salutul de dimineaţă. Guvernul român încheie o Convenţie cât se poate de înjositoare, după ce a dizolvat senatul. Dacă cei patruzeci de mii români armaţi ar fi stat la Focşani, Rusia n-ar fi cutezat să ia armata română peste picior. Statul ar fi putut negocia cu ruşii. Convenţia era un act de capitulaţiune. Şi dintr-odată, românii voiau să se bată. Să spele ruşinea pe care-o simţeau. Dar nu aveau voie de a se lupta, pentru că ruşii voiau ca pata să le rămână pe frunte. Şi dacă Osman Paşa nu se instala la Plevna, până azi românii ar sta ruşinaţi . Războiul a fost norocos, românii au biruit. După faptele de arme de la Griviţa şi Plevna ruşii s-au purtat cum s-au purtat, ne putem închipui însă cum s-ar fi purtat dacă românii nu s-ar fi reabilitat prin fapte mari şi sângeroase . Ignatieff ceru Basarabia. Nu ne rămânea decât să cedăm Basarabia. Au fost consideraţi românii destul de netrebnici pentru a vinde o parte a ţării lor. Au pierdut o parte din teritoriul unde se vorbea româneşte şi au câştigat, în schimb, Dobrogea, cu care guvernanţii noştri nu ştiau prea bine ce trebuie să facă. Pe când suntem siguri de simpatiile populaţiunii noastre din Basarabia, nu suntem încă siguri de acelea ale dobrogenilor.”(1877) MIHAI EMINESCU

 

Advertisements