Modelul Brătianu sau “domn străin”?

cropped-0018.jpgModelul pentru  liberali este I.I.C.Brătianu, a cărui lipsă de comunicare și de modestie a decis, fără consult popular, intrarea țării în război, iar mai târziu s-a trimis SINGUR la Paris, la Tratativele de Pace, în urma cărora trebuia să vină cu traista plină de România Mare. Toate popoarele veniseră acolo cu mai mulți delegați, reprezentând regiunile ce urmau să alcătuiască noile state europene. Un Brătianu, insuportabil de arogant, chiar și cu Wilson ( fără de a cărui participare la război rămâneau imperiile intacte, poate mai bine era fără intervenția Americii ) și cu barba mereu pe sus, a și fost pașaportat de Clemenceau acasă, următorul premier trimis de țară, Vaida Voevod nemaibeneficiind de încrederea Antantei. (Oricum, după ce ardeleanul și-a făcut datoria și la Paris România a obținut Ardealul, a revenit Brătianu în forță…).

Tot cu de la sine putere Băsescu a decis să nu sprijine aderarea Croației la UE, a decis, precum dictaseră sârbii, că statalitatea kosovară nu există. Cu de la sine putere, zicând că el reprezintă ceea ce vor românii. Celebra zicere brătienistă VREM ARDEALUL FĂRĂ ARDELENI s-a prefăcut, în cazul lui Băsescu în VREAU ROMÂNIA FĂRĂ ROMÂNI.   J.W.BUSH spusese CE E BUN PENTRU AMERICANI E BUN PENTRU LUMEA ÎNTREAGĂ. La fel de țanțoș, de parcă ar reprezenta o mare putere, Băsescu a decis că tot ce gândește el că e bine pentru domnia-sa e bine pentru țară. Așadar, Traian Brătianu, președinte și premier totodată, după exemplul SUA, reprezentase țara, pentru care voia, vezi-doamne și un spațiu Schengen, înainte de încheierea mandatului.

Sigur, se mai aud voci care, ca pe vremea aducerii lui Carol I, sperau într-un DOMN STRĂIN, care să împace zavistia din țară, să combată trăncănismul lipsit de idei și să dea un imbold îndeletnicirilor tehnico-științifice și economiei, de care se pare că nimeni nu mai vorbește. Dar Johannis nu e domn străin. Ar fi prințul Charles, eventual.

…Vaida Voevod, deja premier la Bucureşti, avea să spună: „”Unirea noastră cu România veche nu putea să urmărească în niciun caz scopul ca noi, ardelenii, cu cultura noastră vest-europeană, să devenim un morman de mizerie. Noi, politicienii din Ardeal, ne-am urmat şcolile într-o ţară cu 52 milioane de oameni, şi nu într-un stat balcanic. Nu toți politicienii înţeleg situaţia de la noi,  administraţia noastră , sistemul nostru şcolar etc.””
” Brătianu opinia, înainte de a intra în război: “„Să dăm drepturi transilvănenilor români? Mi-e teamă că aceasta nu va produce nici un efect în România.”” Extraordinar!
La Bucureşti, curteanul reginei, Costinescu, anticipa poziția regatului vizavi de conaționalii imperiali: ””Când vom face război, nu va fi nici de dragul ruşilor, dar, nici pentru aşa-zişii fraţi din Ardeal…”” Așadar, un Ardeal fără ardeleni, doar cu materia primă și infrastructura gata făurită de administrația imperială. Prințul Ştirbey îi împărtășește opiniile: „ “Doar din cauza Transilvaniei şi a românilor de aici, n-o să ne oprim din drum şi să pierdem totul, nu înţelegem să sacrificăm Basarabia din cauza pretenţiilor transilvănene”.””
Social-democratul ardelean, T.Mihali afirma clar: „”Să stea românii la ei acasă şi să ne lase în pace; totul este minciună, furt, dispreţ de drepturile altuia…opinia publică este cum vrea Guvernul să fie…La ei, cocota parisiană a învins pe institutorul german. Dacă n-au un război care să spele tot, furturile de armament etc., general Iliescu va trebui să dea foc Ministerului de Război. Ardelenii nu au nimic de câştigat cu noi, românii ardeleni la guvernare; niciodată un ministru ungur nu şi-ar călca cuvântul, cum fac cei din România…” Lucrurile sunt clare.” Nu a existat mult-trâmbițatul ideal național. În niciun caz în mentalul populației rurale din vechiul regat, care nu se desprindea de analfabetismul care era în România monedă națională. Idealul național a fost o utopie fabricată în laboratoarele care fabricau noul tip de imperialism/expansionism. Au avut Bucureștii mai mult noroc decât minte. Mai puțin noroc au avut locuitorii teritoriilor anexate, într-o conjunctură favorabilă, dar dubioasă.

Advertisements