Reminiscențele medievale

004România este puternic tarată de reminiscenţe medievale.  Există baroni/boieri locali în provinciile de-socializate și incapabile de capitalism. Anumite legi nu pot guverna cum trebuie,  ies la iveală vechile racile ale somnolenţelor fanariote.  Se conturează, cu această ocazie, iată, chiar și meteorologic, diferenţa dintre cele două insule mari ale acestei ţări,  Vestul și existența cadastrului, acolo unde mult-hulita administraţie austro-ungară a aranjat lucrurile în privinţa proprietăţii funciare şi Estul unde domină încă inexistenţa unei evidenţe. Bine, exclamă unii, dar ce-au făcut cei de după Cuza, apoi maiestăţile-lor, întregitorii înregitori, căci comuniştii, evident n-au avut asemenea interese. S-au îmbătat Bucureştii de teritorii pe care nu puteau să le administreze, după ce nu putuseră guverna ca lumea nici sărăcia din principate. Cu demnitari prea mici pentru o ţară prea mare; aşa se explică şi întinsele zone în care populaţia nici nu mai ştie între care din războaie trăieşte, fără electricitate, fără radio şi adesea fără alfabet. Dar vor avea internet. Se guvernează întrucâtva pe acolo? Trăim din promisiuni electorale care nu se pot onora, nu numai din vina guvernanţilor, ci din pricini aproape imemoriale, cu tradiție medievală în vechiul regat. Transplantul lipsei de civilizaţie estice ne-a fost adus însă și în Vest, drept răsplată pentru jertfa patrioților peneriști. Simple diferenţe de cadastru; n-or fi atât de catastrofale, căci vorba unui demnitar dâmbovițean, prea privesc unii spre trecut şi trebuie să ne despărţim de ei. Prea bine şi pe curând. Centralismul este nedespărțit de România, cu capitala ei monopolistă și cuibușor de nebunii ai îmbogățiților cu zornăit de cătușe. E greu cu distanţele astea enorme, zeci de ore până în capitală, la mare sau la Iaşi. Mai repede ajungi pe coasta Pacificului. Un principat mai micuţ, aşa cam ca Ungaria , Austria sau Helvetia s-ar mai putea administra, dar e mai greu cu o Românie cât Polonia, dacă nu şi mai mare! Nu ştim dacă un regionalism, din păcate, atât de blamat de cei care n-au destul “exerciţiu de democraţie”, ar fi mai bun; se vădeşte că vlădicile locale n-au moştenit vocaţia administrativă austriacă. Regiunile sunt guvernate de nişte diletanţi care ar fi făcut cu greu faţă unei dezvoltări inegale, cu toată infrastructura pozitivă, moştenită de la Imperiu. Aşa, cadrele mai  de nădejde pleacă toate la Bucureşti pentru a guverna şi acolo se lasă influenţate de  spiritul dâmbovițean. În absenţa unei soluţii viabile, pe moment asta este. Că numai cadastru nu pot împrumuta cei din vestul ţării celor din Est. Nici mintea pe care au avut-o cândva când Banatul și Ardealul mai erau în capitalism…Adică înainte de Primul Război Mondial.

Advertisements