Dacă Gavrilo Princip nu era, nici Hitler nu era

 

 

Baba Thacher se poziționa față de ascensiunea noii Germanii. Pură invidie insulară și complexul ploii și ceții, asezonate la umbrelă și locuința premierului de la nr.10. “I-am bătut de două ori, și acum iată-i din nou!” Margarita a bătut Malvinele, n-are de ce să ia asupra ei toate crimele lui Churchill și colaboraționismul acestuia cu Roosevelt (ce fain cânta Maria Tănase, ȚINE, DOAMNE, CU RUZVELT!). Trebuia să vină din Bucureștiul iubit istoricul Lucian Boia, cu ale sale RĂZBOIA, scrierea lui despre TRAGEDIA GERMANIEI 1914-1945, pentru a echilibra lipsa de control a istoricilor față de evenimentele și esența lor dintr-un trecut nu prea îndepărtat. IATĂ-I DIN NOU. Din nou, ce? Nici americanii nu și-au dorit o Germanie pustiită de industrie, numai fum și scrum, peste care să bată ceasul universal la Big Ben. Iată, Boia spune clar, nu există o excepție germană. Da, se va reclădi palatul regal și imperial al Hohenzollernilor. Autoritarism? Expansionism? Naționalism? Rasism? Antisemitism? Se regăsesc și la alte neamuri cu noblețe occidentală. EXPERIENȚA NAZISTĂ E O CONSECINȚĂ A PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL. Asta nu se poate scoate din context. Expansionismul francez nu s-a făcut prin plebiscit. Națiunea este altceva decât etnia. Dar Franța susține omogenizarea sa culturală, pentru ea nu există, în concepția de stat național-unitar, noțiunea de minoritate. FRANȚA ESTE EXCEPȚIA!
Spațiul german este cel mai întins și populat, în centrul continentului. Țări mai mici, ca România au avut nostalgia extinderii de la Nistru până la Tisa, cu români mai puțini. Serbia Mare nu se justifica, datorită popoarelor diferite pe care voia să le înglobeze. Germania Mare ar fi cuprins mai puține minorități decât România și ar fi fost mai autentic națională decât Yugoslavija sau Cehoslovacia. Germania ar fi fost mult mai mare decât oricare din statele Europei.
Până la Primul Război Mondial democrația funcționa bine în Occident, nu datorită propriului mecanism, ci a nivelului economic, atenuarea contradicțiilor sociale, apariția clasei de mijloc ca majoritate a populației. Expansiunea Germaniei este îngrădită, cu toată creșterea demografică. Economicește poziția ei e după Statele Unite ale Americii. Aici se includ și cultura și instrucția elementară. Are premii Nobel cât Franța, Anglia și SUA la un loc. Dar și complexe de superioritate plus frustrare. Încercuire. Coloniile îi sunt insignifiante. Insule de colonizați germani sunt până la Volga. Apare emigraționismul spre SUA, pleacă 6-7 milioane. Zeci de milioane de brazilieni au sânge german. Wilhelm al II-lea construiește o flotă cam inutilă. Totuși Germania n-a fost mai agresivă, doar politica i-a fost mai proastă.
Cât despre rasism, pe locul întâi sunt nordicii, francezii, englezii și nedepășiții americani. Rasismul german a apărut după Primul Război Mondial, datorită frustrării învinsului și conștientizarea imperfecțiunii Tratativelor pe care ar dori să le perfecționaze. Nordicii au inventat selecția naturală. Suedia sterilizează, împotriva voinței lor, între 1941-75 circa 13.ooo de oameni. Americanii inventează IQ-ul. Rasele sunt puse în discuție în 1921 de Anglia, Olanda și apoi Germania. Wilhelm II este Kaiserul și rege al Prusiei, din tată german și mama Victoria UK, țarina Alexandra de Hessa este și nepoata Victoriei, țarul Nicolae II are tată rus iar mama este o Dagmar de Danemarca. Familiile mixte se poartă în mediul puterii.
Însă evreii sunt cei mai vizibili exponenți ai captalismului financiar, dar și ca exponenți ai socialismului și comunismului, urmărind să răstoarne capitalismul.
Germania este mai puțin antisemită decât alții, rușii, balcanicii, Franța, și asta doar după Primul Război. Atunci ajuge din urmă Franța. Evreii s-au simțit mai bine în Germania și au fost atrași de cultura germană. Căsătoriile mixte au generat multe exemplare MISCHLINGE=corcituri. La fel a fost în Austria și regiunea sudetă. La Versailles n-au profitat mai puțin Aliații decât ar fi profitat Germania. Singurul punct incontestabil ca pretext de război era atentatul de la Sarajevo. În rest orice ar fi putut declanșa conflagrația, motive existând destule. MÂNA NEAGRĂ îl avea șef pe colonelul Dragutin Dimitrievici, șef al serviciilor de informații al armatei sârbe. SERBIA NU ERA MAI PUȚIN EXPANSIONISTĂ DECÂT AUSTRO-UNGARIA. Ba chiat mai mult, are gustul măririlor teritoriale.
Statele naționale au fost doar parțial sau deloc naționale. SERBIA ESTE UN CAZ TIPIC DE IMPERIALISM. Nu era mai binevoitoare cu naționalitățile decât Austro-Ungaria. Totuși, genocidul bosniac ar fi fost de neconceput în Austro-Ungaria. Serbia avea/are un potențial de violență ieșit din comun. Bosnia și Herțegovina, anexate Autro-Ungariei au stimulat furia sârbă. FĂRĂ GAVRILO PRINCIP N-AR FI EXISTAT HITLER. De ce a sărit Rusia în apărarea Serbiei? (Panslavismul lor era sprijinit și de Franța.) Ce a pierdut Rusia în Primul Război Mondial a câștigat în al doilea…
Acceptarea sancțiunii austro-ungare de către sârbi părea un succes. Wilhelm II a afirmat că n-ar fi ordonat mobilizarea armatei pentru așa ceva. Iar Austro-Ungaria n-ar fi intrat în război dacă nu s-ar fi bazat pe Germania. Iar Rusia pe Franța. Kaiserul a spus clar, după începerea conflagrației, că nu ar fi dorit niciodată așa ceva. A fost cumva o prostie colectivă. Iar FĂRĂ FRANȚA ISTORIA AR FI FOST ALTA. Toate mișcările I-AU FOST IMPUSE GERMANIEI. Era cât pe-aci să se renunțe la Planul Schliefen contra Franței, care conținea intervenția BLITZ, până nu apucă rușii să intervină. Totul a fost o fatalitate. Între 1914-18 Germania n-a avut război pe teritoriul său. Moltke dorea să folosească toate mijloacele pentru a termina mai repede. Războiul submarin a fost declanșat de germani după ce Anglia, gata să piardă războiul, a blocat pe mare circulația spre Germania, unde s-a murit de foame din cauza piederii accesului la colonii și resurse. Încheierea luptelor în 1918 prefigurau un nou conflict internațional. Totuși, înainte de sfârșit, armata americană aproape nici nu exista. Expediționarii ei au fost înarmați de englezi. În acest moment Germania era mai puternică decât fiecare din țările taberei Aliaților, dar nu mai puternică decât toate laolaltă, inclusiv America. Germania s-a comportat bine în lupte, până la sfârșit. A PIERDUT, DAR PUTEA FOARTE BINE SĂ CÂȘTIGE.
Pacea de la Brest-Litovsk, impusă Rusiei a fost moderată, echitabilă față de ceea ce a urmat la Versailles. Se nășteau noi state germane (Ucraina), România ar fi intrat în sistemul federației dunărene preconizate pentru Europa Centrală. Încă se mai trage cu Dicke Berta asupra Parisului. Dar războiul se termină. Victorioșii l-au câștigat într-o manieră zdrobitoare datorită defectării aliaților Germaniei. Dacă ar fi intrat în defensivă, ca la începutul celui de al doilea război, nu le-ar fi fost prea ușor aliaților, și ei obosiți.
Europa Centrală era mai potrivită sistemului confederativ decât celui închipuit de Wilson. Criteriu NAȚIONAL s-a aplicat pentru majoritari, cu prea puțină grijă pentru minoritari. Învingătorii au plusat, Bohemia a rămas întreagă, cu cehii și germanii incluși. Trasarea graniței pe Dunăre a lăsat multă maghiarime Slovaciei, stat național mai mult cu numele. Criteriul lingvistic era insuficient în reconfigurarea teritoriilor. Alungată în 1866 Austria era firesc să aparțină Germaniei. Sudeții au rămas la cehi cu toată germanimea. Germania ar fi câștigat teritorii, ceea ce a pierdut fiind mai nesemnificativ. Englezii și americanii s-au opus CEDĂRII RENANIEI CĂTRE FRANȚA. Saarlandul, care trebuia să revină Germaniei prin plebiscit, a înveninat relațiile franco-germane, ca și confiscarea coloniilor. Germania rămânea strict continentală, Franța și Anglia deveneau state mondiale prin coloniile lor.
Datoria/despăgubirile de război Germania trebuia să le plătească eșalonat, până tocmai în 1998. Întârzierea unor plăți a determinat Franța să ocupe regiunea minieră a Ruhrului, o provocare absolut nerușinată. Era perioada Republicii de la Weimar, condusă de Ebert și Hindenburg. Criza economică apare în Germania anului 1928. Prima dată lui Stresemann i-a venit ideea Coridorului polonez între cele două teritorii germane, a recuperării Danzigului german și a unui Anschluss cu Austria.
Ieșirea din criză s-a datorat în mare parte construirii de autostrăzi și fabricării de armament. Hitler, ajuns la putere anexează Austria și regiunea sudetă, apoi Renania. NU SE PUTEA ALTFEL, remarcă istoricul Boia. Dacă Pacea de la Versailles se proceda altfel, nu se ajungea la ascensiunea lui Hitler și la război. (Margareth Thacher ar fi trebuit să observe că Anglia e totuși de rasă germanică…)
Politica germană e în această perioadă o încercare de a construi un model de stat conform SUA! Germania trebuia să devină o Americă a Europei, un stat, nu o confederație. Insule de germani existau până la Volga. Rușii trebuiau să dispară de acolo ca indienii americani.
În prima etapă nazismul a fost mai puțin exterminator decât stalinismul. EVREII VOR PLĂTI DACĂ AMERICA INTRĂ ÎN RĂZBOI era deja o lozincă frecventă. Așa cum comuniștii elimină dușmanul de clasă, germanii își propun să elimine dușmanul de rasă. Comuniștii sunt pe locul întâi cu exterminările. Și iată că vinovăția germană a acoperit vinovăția celorlalți! La procesul de la Nurenberg n-au fost acuzați pentru bombardamentele teroriste nici germanii, pentru că acestea au fost o practică inclusiv anglo-americană. Aceștia din urmă au distrus printr-o furtună de foc Dresden, ucigând 40.000 de civili. La București au fost 3000 de morți.
Stalin ignora oamenii. La Berlin rușii au pierdut mai mulți militari decât germanii. Un fenomen ciudat, uluiala rușilor, venind dintr-o societate puțin evoluată, intrând brusc într-o țară avansată în civilizație. Au urmat internările germanilor în lagăre ale morții, expulzarea din țările lor, din Konigsberg, din regiunea sudetă plecând 11 milioane de locuitori. A urmat purificarea etnică cea mai amplă din Europa, la care Occidentul nu s-a opus. Au fost izgoniți germanii din țările slave, modificâdu-se componența etnică.
Americanii luptaseră împotriva rasismului german, dar în țara lor ăl cultivau liberi. Japonezii au fost închiși în lagăre, germanii însă nu.
Atentatul de la Sarajevo se leagă de prăbușirea Reichului în 1945.

Advertisements