Împăratul Iosif al II-lea, „pe teren”

Inspectarea teritoriilor imperiale  s-au înscris în documente ca vizite “de lucru”, purtând toate caracteristicile unei activităţi administrative interactive. Desigur, sunt mai interesante atunci când împăraţii înşişi scriu memorii, dovedind că ştiu efectiv a scrie; însemnările lui Iosif al II-lea sunt semnificative pentru unele aspecte sociale din sudul Banatului. Apărute abia în 1943. Uitate intenționat de atunci. Dacă iniţial situaţia în această zonă a Banatului a fost dramatică, Iosif al II-lea a luat măsuri; este incontestabil aportul pozitiv al administraţiei austriece, ca factor civilizator.

Deocamdată împăratul constată: “Pădurile au fost tăiate şi ruinate…vitele pasc tot timpul aici. Mii de copaci tăiaţi putrezesc…Românii din Almăj distrug pădurile cu desăvârşire…se taie sute de copaci pentru a oferi caprelor păşunea necesară…În Almăj sunt 13 sate, toate româneşti, compuse din colibe mizerabile. Ţăranii cultivă mai mult prunii şi porumbul…Râul Nera ar putea fi navigabil pentru plute…Această propunere n-a primit de 19 luni niciun răspuns…Au declarat că nu sunt dispuşi să devie militari şi că preferă să fie colonizaţi din nou…Oamenii se plâng că nu pot să capete nimic, nici măcar legume…Şeful ocolului silvic din Bozovici îmi spunea că situaţia în pădurile lăturalnice ar fi încă mult mai rea. Toate ordinele sunt zadarnice. Rapoartele rămân fără răspuns. Sute de mii de copaci (tăiaţi) putrezesc. Oile şi caprele păşunează pretutindeni, împiedicând refacerea pădurilor…” Însemnări din zona Caransebeşului, unde funcţionează garnizoane de graniţă imperiale: “Oamenii nu sunt prea arătoşi; din cauza aspectului sau a vârstei, unii dintre ei nici nu mai sunt buni de militărie…După aceea le-am dat drumul acasă la nevestele lor, care crezându-i plecaţi ca recruţi, îi jeleau”. ..

Advertisements