Texte de istorie românească

”…Sub prezidenţia protopopului Dr.George Popoviciu s-a votat o moţiune din care cităm:
5. Pretindem respectarea tratatului de la 4 august 1914, încheiat de cătră regatul român cu marile puteri aliate, pretindem întreaga provincie, Banatul, cu hotarele sale naturale(…) Delegaţia (şvabilor, n.n.) a fost primită de Georges Clemenceau (…) Este vorba mai întâi de dorinţa puternică exprimată de unanimitatea adunării, ca tot poporul şvăbesc să fie unit cu poporul român DE CIVILIZAŢIE SUPERIOARĂ (s.n.), Banatul să rămână întreg (…) să fie alipit în întregime României. I.I.C.Brătianu: Se cuvine să nu uităm că germanii au declarat în mod oficial că, în orice chip ar fi mai bine uniţi cu România decât cu Serbia…Noi n-am dat nici o lucrare de mari proporţii cu privire la Banat…Cu definitiva graniţă trasată la Paris politicienii de atunci ai Serbiei n-au fost de acord. Iată ce scria generalul N.Tolovici, fost comandant al trupelor de ocupaţie din Timişoara, în ziarul Politika: Marea nedreptate ce s-a făcut poporului nostru prin împărţirea Banatului şi prin ÎNSTRĂINAREA (s.n.) Timişoarei de patrimoniul regatului nostru, constituie pentru noi o amintire dureroasă.”
(SURSA Dr. Gerhardt Hochstrasser, din Sueddeutsche
Vierteljahres Blaetter, Germany)
N.n. Este de amintit faptul că nu toţi germanii nutreau aceleaşi sentimente. O parte din ei au fost de acord cu o autonomie a Banatului, în ultimă instanţă, cu o republică bănăţeană, instaurată de facto de evreul Otto Roth, social-democrat, sub oblăduirea Budapestei. Trupele sârbe de ocupaţie au spulberat efemera formaţiune statală guvernată de înfrânţii istoriei. Oricum, împărţirea Banatului între cele două regate a scutit teritoriul de grele despăgubiri de război…

ANTONESCU LA TRATATUL DE PACE

Colonel pe atunci, viitorul mareşal afirma:

„Nu putem renunţa la Torontal pentru că regiunea a constituit una şi aceeaşi provincie. Torontalul este grânarul care aprovizionează celelalte două judeţe ale Banatului care n-au putinţa să facă agricultură…Prin cedarea Torontalului se stabileşte între noi şi sârbi o frontieră cu totul artificială, ceea ce din punct de vedere militar este rău pentru ambele ţări. Motivele invocate de sârbi sunt neîntemeiate. Din punct de vedere istoric Banatul şi cu el Torontalul n-au aparţinut niciodată sârbilor. Din punct de vedere etnic, a se vedea majoritatea pe care o au românii în întregul Banat. Din punct de vedere militar Torontalul nu poate acoperi Belgradul, în cazul unui conflict militar între noi şi sârbi fiindcă, trupele de acoperire concentrate în acest spaţiu ar risca să fie aruncate în Dunăre şi Tisa după numai o zi…În ziua când Torontalul va fi în mod arbitrar rupt din trupul Banatului noi nu vom mai putea întinde nici odată o mână prietenoasă celor pe care i-am ajutat în momente grele. Un viitor conflict armat nu este exclus şi atunci, ori suntem învinşi şi pierdem tot Banatul, ori învingem şi luăm pe lângă Torontal tot ţinutul Timocului, unde sunt în mare număr români.”

NECHEMAT LA CINĂ – TIMOCUL

Dr. Atanasie Popovici, „marele iredent”, cum a fost denumit de partea adversă, şi-a pregătit, în numele vlahilor timoceni, propriul document pentru Versailles. Acesta a fost redactat la vremea respectivă la Chişinău şi a ajuns la Timişoara, la ASTRA, acum câţiva ani, printr-o xerocopie.
„De sute de ani, de când ne ducem viaţa nemângâiată alăturea de fraţii noştri sârbi, niciodată n-a venit cineva la noi cu vreo vorbă de mângâiere, care să trezească în sufletul nostru nădejdea de un trai mai bun şi omenesc. Iată acum, noi, cei mai jos iscăliţi ca români din Timoc ne întoarcem către voi (cei din România, n.n.) în aceste ceasuri istorice pentru a vă spune. Aţi văzut cu atoţii acest război grozav care ţine de peste patru ani şi care a pornit tocmai din ţara noastră, Serbia. Pentru ce a izbucnit acest război? Pentru că Serbia voia să-i adune la un loc pe toţi sârbii ce erau resfiraţi sub mai multe stăpâniri la un loc, ca să fie o ţaro mare şi puternică…Deşi zdrobită, Serbia a ieşit biruitoare şi a câştigat provincii după care se zbate de sute de ani…România a intrat în răsboiu pentru a alipi la sine Transilvania, Banatul şi Bucovina. Şi-a mai alipit şi Basarabia. Răsboiul acesta s-a dat nu pentru putere, ci pentru dreptate. Ce e drept, nemţii credeau că o să biruiască cu puterea (…) Toţi românii alcătuiesc acum o singură ţară. Numai că noi, Românii locuitori în Serbia am rămas pe dinafară. Noi n-am înţeles cuvântul preşedintelui Statelor Unite Wilson, că fiecare popor e slobod să-şi hotărască soarta. Cu toate că suntem de două ori mai mulţi decât românii din Bucovina, noi nu ne-am bătut capul cu soarta noastră…Dar a sosit momentul să ne spunem cuvântul. Şi noi credem că nu putem zice altceva decât că fiind români, dorim Să FIM LA UN LOC CU CEILALŢI FRAŢI AI NOŞTRI (s.n.), cu românii care acum sunt un popor mare. Noi vrem să fim la un loc cu Banatul, Transilvania, cu Basarabia şi cu Bucovina. Noi suntem în Serbia o jumătate de milion de români şi acum nu mai vrem să rămânem sub sârbi, de la care am suferit atâtea. Ei nu ne lăsau să învăţăm în şcoli în limba noastră, nu ne lăsau să ne facem biserici româneşti…Noi vom cere de la Conferinţa de Pace şi credem că ea ne va alipi. Ştim de curând că guvernul Americii au trimis vorbă regelui României că Statele nu înceteazăsă se îngrijească de dorinţele poporului român, că tot pământul unde locuiesc românii să fie într-o ţară. Acest lucru nu a fost posibil niciodată. Avem dorinţă să rămânem laolaltă cu fraţii noştri români…” (urmează doleanţe administrative, n.n.) „Nimic nu ne mai împiedică să intrăm în graniţele României întregului neam românesc!”…

SURSA
Pagini din „Istoria României în texte”, editura „Corint”, coordonator Bogdan Murgescu

CIRCULARA LUI VASILE MANGRA, 1916
gescu(Mitropolitul Transilvaniei despre intrarea României în război împotriva Austro-Ungariei în 1916, Istoria Românei în texte, pg 273):
“…România, căreia fiinţă i-a dat patria noastră, Ungaria…şi cu sprijinul monarhiei s-a ridicat…s-a legat de monarhia noastră cu contract de credincioşie…a călcat făgăduiala de credinţă, a rupt peceţile contractului…Da, ei n-au ascultat porunca sângelui, n-au auzit chemarea fraţilor de o limbă şi un sânge de a ne da mână de ajutor, ca trupele regatului român să lupte împotriva duşmanului comun, care tinde la nimicirea patriei noastre şi la sugrumarea neamului românesc, să lupte în contra Rusiei cotropitoare…au desconsiderat cele mai vitale interese ale neamului şi sub cuvînt că vin să ne slobozească, vin să ne facă robi muscalilor, vin înfrăţiţi cu hoardele ruseşti, care au jefuit şi au aprins bisericile lui Ştefan cel Mare…Faţă cu noul duşman…veţi şti să luptaţi…înălţatul nostru împărat şi rege, împreună cu luminatul său guvern ungar nu va întârzia a vă răsplăti, asigurând cele trebuincioase dezvoltării etnice, culturale şi economice ale poporului român din patrie. (Oradea, 5-21 sept. 1916).” Micului regat al României i se făcuseră, însă, promisiuni:

CONVENŢIA ROMÂNIEI CU ANTANTA
DIN 14 aug.1916
(Frontiera)”…va trece apoi pe Tisa la nord de Szeged…va coborî pe talvegul Tisei până la confluenţa sa cu Dunărea şi apoi va urma talvegul Dunării până la graniţa actuală a României. România se îndatorează să nu ridice fortificaţii în faţa Belgradului…a îndemniza pe sârbii din regiunea Banatului, care, părăsind proprietăţile lor ar voi să emigreze în timp de doi ani de la încheierea păcii…”
S-a văzut cum s-au ţinut de cuvânt marile puteri. Observaţi cum iniţial era prevăzut ca Banatul să rămână întreg. Dar la Paris Torontalul a fost dăruit sârbilor.

DOCUMENT:
CONGRESUL Partidului Comunist Român din 1931 (ţinut la Moscova):
“Burghezia şi moşierimea, înfăptuind propriile lor planuri imperialiste şi îndeplinind totodată însărcinarea principalelor puteri din Europa de a crea la Nistru un avanpost împotriva URSS, au cucerit Basarabia, Bucovina, Dobrogea şi supun unei asupriri naţionale nemaipomenite şi unei exploatări semicoloniale cele 8.000.000 de moldoveni, unguri, ruşi, ucraineni, bulgari, nemţi, turci…(prin) mutarea sistematică a întreprinderilor industriale în provinciile româneşti…(România) se sileşte să-şi întărească baza în regiunile ocupate, ducând o politică de colonizare şi românizare. Toată administraţia superioară se găseşte în întregime în mîinile romînilor din Vechiul Regat. Social-fasciştii români încearcă să convingă masele că România de azi a înfăptuit unirea tuturor românilor şi acoperă politica prădalnică a imperialismului românesc în ţinuturile ocupate…”

Advertisements