” VITRINE DE CRISTAL “

001

Străbunica, bunica și mama
Străbunica, bunica și mama lui Iakob
Cafeneaua, în Primul Război Mondial
Cafeneaua, în Primul Război Mondial

(FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU „CUTREMURUL„)

…Anii socialismului nu s-au atins și de vitrinele vieneze, de cristal imprimat al fostului magazin de textile din casa aparținând vechiului ghetou evreiesc, în care este încă sediul Comunității evreilor timișoreni. Obloanele au fost ridicate abia după 1989, când am putut vedea aceste minunate relicve, pentru puțin timp, e drept. Vitrinele erau inscripționate în germană și maghiară, împreună cu reprezentarea marii roți din Praterul vienez, iar pe orizontală și verticală figurând și numele patronului, KLEIN, încadrat într-o cruce germană. Chiriașul de atunci l-a asigurat pe Iakob că vrea să păstreze totul așa cum este, fără teamă de eventuale proteste naționaliste. De ce proteste? Pentru că nu scria și în românește ce produse erau în fostul magazin. Just, dar la ora aceea Temesvar nu era locuit de români…

Trecea cu emoție prin dreptul acelor vitrine, care, după ani grei revedeau lumina soarelui. Până când, într-o zi observă că au fost schimbate. Desigur, Jonas Klein emigrase în Palestina, murise în 1958, aici venea un nou stăpân. Fostul depozit, care a înlocuit magazinul de textile, devenise magazinul “Stil”, al familiei Cârpanu, nume cunoscut de la directoratul combinatului porcin Comtim. (Acela care nu mai există, devenind Smithfield). Noile sticle, ordinare, în ton cu noua epocă, a declinului, cu inscripționări kitsch înlocuiră cristalul. Iakob a dat imediat fuga la secretariatul Comunității să întrebe ce se întâmplă. I s-a răspuns cu deosebită răceală că numele nu le este cunoscut (nu citeau revista unde lucra sau cărțile sale doamnele de pe acolo) și, oricum, nu avea pentru ce să se amestece, fie și pentru niște informații…
Noroc că tocmai intra domnul profesor Victor Neumann, pe care Iakob îl cunoștea de la redacția revistei și care fusese colaboratorul lui. I-a explicat că îl preocupă acele vitrine, din motive lesne de înțeles. Nu venise acolo pentru a solicita cine știe ce restituiri, oricum nu avea actele necesare. S-a explicat:
-Bunica mea fusese secretara patronului Klein, avuseseră o relație pasageră, din care s-a născut mama mea. Totul s-a transformat într-o convenție. Comerciantul era familist, după cum, probabil știi, avea și două fiice, recunoscute drept cele mai frumoase timișorence. “Familistul”, bine cunoscut în oraș și pentru aventurile lui extraconjugale (întrucât bunica mea voia să păstreze sarcina și bine a făcut, așa s-a născut și genialul poet, care sunt, nu?) s-a oferit să o recompenseze bănește. Mama mea își amintea cum și după plecarea în Palestina, Klein tot mai trimitea bani și mergeau amândouă la București, la ambasada palestiniană pentru asta…
-Așa că, vezi bine, dragă Victor, nu am acte pentru nici o restituție, are în schimb vărul meu Szekely din Canada, care își va revendica vila lui Klein, în care s-a mutat acum, cu arme și bagaje, sediul Comtimului…Dar asta este altă poveste. Pe mine mă fascinează aceste bătrâne frumuseți de cristal care sunt vitrinele. Deocamdată am văzut că ele au fost depozitate în curtea Comunității. Am fost pe acolo și era să fiu agresat de unul din angajații lui Cârpanu, pentru că, vezi, nu venisem singur, ci cu un fotoreporter de la revista Copita a lui Dinu, care le-a fotografiat. Nu știu de ce noii stăpâni s-au înfuriat așa. De altfel le-am și spus-o: “Domnilor, dacă soarta mă ajuta, aici aș fi fost stâpân EU, astăzi și voi ați fi fost slugile mele!”
-Normal, așa stau lucrurile.
-Nu am altă dorință decât să cumpăr aceste vitrine.
-Din păcate, asta nu se poate. Ele au trecut automat în proprietatea Comunității evreiești din Timișoara și urmează să fie trimise Comunității din București. Îmi pare rău pentru tine…
Asta a fost situația în 1990. Nu se știe unde au ajuns frumoasele vieneze și oricum continentul european nu-l mai interesează, de când nepoțelul lui s-a născut la San Francisco. Born in the USA. Primul om liber din generațiile pierdute.
În România era cât pe-aci să se înființeze o comunitate a persoanelor provenite din căsătorii mixte, idee a unui profesor timișorean, neagreată în astă țară național-unitar-indivizibilă. Personal, Iakob nu putea merge prea mult în arborele genealogic personal, decât pe baza unor documente care s-au păstrat. Străbunicul lui, dinspre mamă era german, sudet, îl chema Jankowszky, nume cu aspect polonez (cu y în coadă, sugerând descendență nobiliară), cum au și germanii și austriecii, venit din Praga la Budapesta, unde o cunoaște pe viitoarea soție, o unguroaică, fiică a grofului Soos din Șiria/Vilagos. Din căsătoria lor a rezultat bunica lui, Katarin, viitoarea secretară a lui Klein. Mama lui Iakob venea cu o zestre genetică germano-maghiară și evreiască. Tatăl său a fost român. S-a căsătorit și Iakob cu o româncă iar fiul lor s-a căsătorit cu o maghiaro-bulgăroaică și astfel a rezultat formidabila combinație – nepotul lui Iakob. Care vorbește engleză.
Multiculturalitatea, etnia rezultată din căsătoriile mixte sunt lucruri care nu contează în România. Chiar și corciturile cele mai evidente devin adeseori naționaliști șovini și plusează pe ideile țepene ale purității rasiale, o prostie de zile mari. Etnia nu e totuna cu cetățenia, domnilor! Toti suntem români, chiar și președintele Klaus Johannis, dar asta înseamnă CETĂȚENIA, iar nu ETNIA. Cât despre etnie, ignoranța i-a făcut pe mulți să se lase asimilați, ba de unii, ba de alții. Să ridice o mână cel care este român curat, de cel puțin câteva sute de ani. Nu știm dacă vor fi multe asemenea mâini. În schimb sunt multe mâini gata să ridice palma dreaptă pentru salutul fascist. Nu e numai o modă nouă, există, chiar la noi în țară, o veche tradiție xenofobă. Atât deocamdată, sunt sătul…(P.S. Din păcate, poza vitrinelor lui Iakob e foarte proastă, pentru că reproduce pagina unui ziar care se tipărea pe atunci în galaxia Gutenberg, în anii nouăzeci. Proprietarul ziarului nu a vrut să-i dea originalul, adică fotografiile. Ce naiba, v-a apucat pe toți mania colecțiilor? Băgați-vi-le undeva…)

Advertisements