Criminalul de război sârb GROZDAN SAVIC, arestat la Timișoara


Savic, Grozdan, între polițiștii timișoreni

Un criminal de razboi, căutat vreme de 20 de ani întreaga lume şi prins în România a fost extrădat în Bosnia. Bărbatul este acuzat că în timpul războiului din fosta Iugoslavie a dat dovadă de o cruzime ieşită din comun în urma căreia au murit mai mulţi prizonieri într-un lagăr de concentrare.
Sârbul Grozdan Savic are 46 de ani si era căutat pentru crime comise între anii 1992 şi 1995, în timpul războiului din fosta Iugoslavie. Avea atunci în jur de 20 de ani şi era angajat al armatei bosniace. Însă, după terminarea războiului a dispărut din ţară. S-a ascuns douăzeci de ani în Vestul țării, dându-se drept om de afaceri. Grozdan Savic a fost urcat în avion de pe aeroportul Henri Coanda şi trimis în Bosnia.

Potrivit unui comunicat transmis joi de IGPR, bărbatul, cetățean bosniac și sârb, a fost depistat la data de 1 noiembrie 2015 pe raza județului Timiș, fiind urmărit internațional de Interpol Sarajevo pentru crime de război. Încerca să iasă din țară pe la vama Cenad, să intre în Ungaria, având ca destinație GERMANIA!

Biroul Național Interpol București a transmis informarea de urmărire internațională către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, iar  instanța de judecată a dispus arestarea. Persoana în cauză a încălcat  legislația internațională și în special Convenția de la Geneva cu privire la protecția populației civile, ca membru al armatei, împreună cu alte persoane, a aplicat măsuri de intimidare și violențe fizice asupra unor etnici bosniaci, care au fost supuși muncii forțate într-un lagăr de concentrare.

*****************************************************
Optuženi Savić nije došao na suđenje
Autor: Boris SekulićDatum: 09.03.2016
Početak suđenja Grozdanu Saviću za zločine u Loparama, odgođeno je pred Okružnim sudom u Bijeljini zbog nedolaska optuženog. Savić se branio sa slobode uz zabranu napuštanja zemlje i obavezu da se redovno javlja u Stanicu policije. Kako smo nezvanično saznali u Sudu, optuženi nije ispoštovao obavezu redovnog javljanja policiji.

Okružno tužilaštvo u Bijeljini tereti Savića da je u mjestima Koraj i Mrtvica (opština Lopare) fizički zlostavljao, udarao i zastrašivao više civila bošnjačke nacionalnosti, koji su iz bijeljinskog logora „Sabirni centar“ dovođeni u ova sela na prinudni rad. Prema optužnici, on je ove zločine počinio kao pripadnik Vojske Republike Srpske (VRS) od aprila do novembra 1992. godine.

Suđenje je prekinuto do daljnjeg.

*************************************************
A Brcko-born man suspected of war crimes has been extradited from Romania to authorities in Bosnia and Herzegovina. It’s a first for Romanian authorities, who have never dealt with a suspect who was on the run for such serious offences.

Grozdan Savic is 46 years old and officials in Bosnia and Herzegovina issued an Interpol mandate on his name. He will be investigated for war crimes committed between 1992 and 1995 during the was in former Yugoslavia. Savic was arrested in Romania at the end of October, at Romania’s border with Hungary at Cenad. He presented a Serbian biometrical passport and he was probably trying to get to Germany, Romanian investigators announced. During the standard control procedures, border control police noticed that his name was included in Interpol database and authorities in Bosnia and Herzegovina wanted him handcuffed. Investigation showed that the suspect had been hiding in Romania for the last 20 years, in the Western county if Timis. It wasn’t until today that all the paperwork was finalized and the extradition could finally be completed, (PRESS)

Advertisements

Cinismul britanic


Tatăl meu (dreapta) pe un tanc sovietic pe care l-a distrus împreună cu colegul din stânga

După cum se ştie, România avea pregătită o linie fortificata de apărare Galaţi – Focşani, pentru situaţia în care ruşii  atacă. Pe această linie şi Munţii Carpaţi se putea organiza apărarea Munteniei şi Transilvaniei în condiţiile unui război în care ostilităţile se duc între militari, pe linia frontului.

Dar datorită “iniţiativei“ lui Winston Churchill ca aviaţia de bombardament să atace civilii şi să transforme în ruină oraşele din spatele frontului, o rezistenţă îndârjită pe aceasta linie n-a mai avut suficientă motivaţie. Deşi participanţii actului de la 23 august 1944 nu invocă explicit aceste bombardamente, s-ar putea totuşi ca şi acestea să constituie un motiv în plus pentru justificarea trădării comise. Începând cu primul bombardament din 1944, al Bucureştiului, odată cu bombele au fost lansaţi şi fluturaşii cu “Declaraţia Comisariatului Poporului pentru Afacerile Străine al U.R.S.S.“. Denise Basdevant în cartea sa “Against Tide and Tempest: the Story of Rumania“, apărută  în editura Robert Speller & Sons, redă o fotocopie după aceşti fluturaşi aruncaţi şi la următoarele bombardamente. Iată cum sună această declaraţie:

“În legătură cu evenimentele din România, Guvernul Sovietic consideră că nu este de prisos să confirme declaraţia sa făcută în Aprilie anul curent, că Uniunea Sovietică nu intenţionează să dobândească vreo parte oarecare a teritoriului românesc, sau să schimbe orânduirea socială existentă în România, nici să ştirbească în vreun chip oarecare independenţa României. Dimpotrivă, Guvernul Sovietic consideră necesar de a restabili împreună cu Românii independenţa României prin eliberarea României de sub jugul fascist german. Comandamentul Suprem Sovietic consideră că daca trupele româneşti vor înceta ostilităţile împotriva Armatei Roşii şi daca ele se vor obliga, ca mână în mână cu Armata Roşie să duca războiul de eliberare împotriva Nemţilor pentru independenţa României sau contra Ungurilor pentru eliberarea Transilvaniei, Armata Roşie nu le va dezarma, le va lăsa în întregime tot armamentul şi le va ajuta prin toate mijloacele să îndeplinească această sarcină de onoare.
Dar, Armata Roşie poate sa înceteze operaţiunile militare pe teritoriul României, numai după ce vor fi lichidate trupele nemţeşti din România, trupe care sunt purtatoare de împilare şi subjugare a poporului român.
Singurul mijloc pentru grabnica încetare a operaţiunilor militare pe teritoriul României şi pentru încheierea de către România a armistiţiului cu coaliţia aliaţilor constă în aceea ca trupele române să dea ajutor Armatei Roşii în opera de lichidare a trupelor nemţeşti”.

Perfidia ruşilor este evidentă, ei au cerut americanilor să bombardeze România, plasând alături de bombe şi fluturaşii, ca românii să poată opta: bombe în continuare sau “frumoasele“ perspective ale capitulării. Probabil ca aceşti fluturaşi aveau rolul să-i intoxice şi pe americani în privinţa “bunelor“ intenţii ale ruşilor. Nu ştim ce a contat mai mult în decizia de încetare unilaterală a focului de la 23 august; bombardamentele sau propunerea explicită de trădare din finalul acestei declaraţii plină de promisiuni frumoase dar mincinoase. Braşovul a fost bombardat în ziua de Paşti.

A doua zi radio Londra anunţa cu cinism că a trimis ouă roşii de Paşti românilor. Londra, prietena noastră! BrrrExit…

Poliția lui dumnezeu


Românii (unii) cred că există interese oculte, mai ales de sorginte occidentală, să ni se spele creierul, să nu ne mai zdrelim genunchii în rugăciuni și plecăciuni. Cineva vrea să ne oprească de la cultivarea spiritualității medievale, de la tradițiile noastre ancestrale. Ne jinduiește pentru că avem PREOȚI CU CRUCEA-N FRUNTE, CĂCI OASTEA E CREȘTINĂ. Acești occidentali fără suflet, care cultivă roșii insipide și ne trimit salamuri spălate cu oțet (treabă pe care au făcut-o de fapt procesatorii noștri)  și care se cred deștepți pentru că la ei buda nu e-n fundul curții și nu cad copiii în hazna. Dar avem noi ac de cojocul lor, printr-o devoalare în presă și o permanent cruciadă cu elementele certate cu religia…
La noi familiile își pun, adesea speriate, problema ce ar putea păți copiii lor care nu ar frecventa orele de religie. În România, stat laic, religia a devenit aproape obligatorie. Ferească dumnezeu să declari în public că ești necredincios! În domeniu se fac afaceri rentabile, se proferă amenințări , se practică un prozelitism care e în afara democrației și libertății de opinie. Acest OPIUM PENTRU POPOR este aprobat de o mare parte a societății, care se simte foarte confortabil cu dogma religioasă. Sunt orașe în care se practică un comerț stradal cu obiecte de cult. Se sfințesc mașini. Biserica ortodoxă se opune cu înverșunare încinerării, la Cluj preoți au făcut grevă împotriva construirii crematoriului uman. Desigur, moartea a devenit o bună sursă de câștig, mai ales că defunctul e taxat și pentru cult, chiar dacă e…incult. SE VÂND INDULGENȚE. Primești o hârtie pentru iertarea păcatelor. Se spune că biserica este la fel de coruptă ca și societatea românească.
Michael Shermer, editorul revistei Skeptic Magazine, a declarat despre realitățile românești: „Am descoperit ca educatia stiintifica este predata la un nivel rudimentar, am fost socat de cat de multe referiri la religie sunt in manulele scolare. E gresit, daca vrei religie te duci la biserica, daca vrei stiinta, te duci la scoala. N-ar trebui amestecate, nu este loc pentru amandoua in scoala.
Ma aflu in Romania pentru a promova stiinta, educatia stiintifica si sa incerc sa grabesc schimbarile care trebuie sa se produca in sistemul educational.
Guvernul trebuie sa se ocupe de treburile politice, sa faca legi bune, sa vegheze sa fie respectate. De ce se implica in treburi legate de religie? N-ar trebui sa construiasca biserici, cei care se ocupa de biserica ar trebui sa stranga bani si sa construiasca biserici.
Aveti o religie dominanta in Romania, ortodoxia, si se poate sa va convina faptul ca guvernul da bani pentru constructia de biserici. Dar daca islamul va deveni religie dominanta in Romania?
Sa nu ne pacalim, nu exista educatie stiintifica in Romania, exista indoctrinare religioasa. Romania este eminamente o teocratie, la fel ca societatile din evul mediu, sau ca Iranul si Irak-ul.
Viitorul oricarei democratii moderne consta in stiinta si tehnologie, in inginerie, in matematica.
Daca predati in continuare religie cum veti putea inainta in stiinta?
Veniti in America, faceti cunostiinta cu cei care se ocupa de educatia stiintifica Caltech, la universitatile mari americane si o sa vedeti ce li se preda.
Stiinta ar trebui pretuita pentru ceea ce face, e practica, e de folos. Avem teoria germenilor care provoaca boli. Nu ne mai ducem la vraci sa puna lipitori pe noi, sau nu mai apelam la tratamente care se practicau in Evul Mediu.
De ce sa folosesti religia la tot cand ai stiinta? Este prostesc.”
DA, ESTE PROSTESC. Dar românesc.
Populaţia rezidentă din Palo Alto, San Francisco Bay Area este cea mai educată din ţară, cu cea mai mare densitate de inteligenţă tehnico-ştiinţifică pe metru pătrat din lumea modernă. Include mari porţiuni din complexul universitar Leland Stanford, este incubatorul pentru Silicon Valley, cu Hewlett Packard, Tesla Motors, High-Tehnology Companies Apple, Google (cu anexa Muzeului computerelor), Facebook, Sun Microsistems…O adevărată lucrătură a diavolului. Aici necredincioșii au propriul post de radio, emisiuni la televiziune.
Universitatea Stanford a fost construită în 1876.
Încă la începutul veacului XX localnicii au început să inventeze. Întâi tubul cu vacuum şi oscilatorul electronic. Pe Addison Avenue am descoperit şi garajul în care a fost conceput Hewlett Packardul, care a generat dezvoltarea industrială din Silicon Valley.
Numărul mare de şcoli au clasat oraşul pe locul doi în SUA . Palo Alto este „most expensive college town in USA” în 2010. O maree de tineri studioşi. Aici se găsesc NASA, Amazon, Hewlett Packard, Ideo, Palo Alto Medical Foundation, SPACE Systems, Tesla Motors, Tibco Software, Xerox, Nokia, Samsung, Lockheed Martin, Skype, Apple, Bell(regional), P.A.Internet Excange, Cisco, Gartner, Google, Microsoft şi câte or mai fi…Totul elaborat de marea conspirație globalistă, de homosexuali, liftele (sau lifturile) păgâne, sataniști, feisbuciști, ateiști, monștri antihriști, în acest oraș fără biserici, dar plin de fabrici. Asta în timp ce România dezindustrializată oferă omenirii doar aer curat, devenind GRĂDINA MAICII DOMNULUI. Plină de bisericuțe și cimitire în care chiar și decedați monahii (nu monarhii) mai fac minuni vindecătoare în locul spitalelor, care devin fabrici ale morții.
După statistici nu chiar recente, o treime dintre tinerii americani și 10% dintre cei cu vârste peste 30 de ani se declară fără afiliere religioasă. Procente care au crescut rapid în ultimii cinci ani, într-o țară cu tradiție religioasă. Rezultatele sondajului Pew relevă faptul că numărul ateilor sau al persoanelor care nu aparțin niciunei confesiuni este în creștere. Potrivit Institutului de Cercetări Pew Research Center’s Forum on Religion&Public Life, numărul persoanelor care se declară atee, agnostice sau fără afiliere religioasă nu a fost niciodată atât de ridicat. Cu toate acestea, amprenta religioasă este încă atât de puternică, încât multora le este frică să recunoască în mod public faptul că nu cred în Dumnezeu..

Profesor de religie privind binecuvântarea pentru a participa la titularizare

De ce duc conditiile moderne la ateism? In primul rand, in ceea ce priveste distributia ateismului in lume se evidentiaza o schema clara. In Africa subsahariana aproape ca nu exista ateism (conf. Zuckerman, 2007). Credinta in Dumnezeu scade in tari mai dezvoltate si in Europa aceasta scadere ridicata se inregistreaza in tari ca Suedia (64% necredinciosi), Danemarca (48%), Franta (44%) si Germania (42%). In opozitie, incidenta ateismului in majoritatea tarilor subsahariene este mai mica de 1%.

Antropologul James Fraser a sugerat ca, dezvoltarea stiintifica si controlul naturii suplinesc rolul religiei, in tarile mai educate, nivelul de necredinta este mai ridicat si ca exista o legatura stransa intre ateism si inteligenta. ÎNTRE ATEISM ȘI INTELIGENȚĂ!…
Ateii sunt cu preponderenta persoane cu studii superioare care traiesc la oras si se gasesc in numar mare in democratiile sociale din Europa. Ateismul infloreste in locurile unde majoritatea oamenilor se simt in siguranta din punct de vedere economic.

În ce spațiu se găsește țara noastră în acest moment? Lipsa siguranței economice, precaritatea speranței în ziua de mâine (înlocuită cu siguranța în Ziua de Apoi), emigrarea creierelor cu studii superioare în zonele civilizației, unde sunt mai bine plătite. Statul corupt, acompaniat de tagma jefuitorilor și organizațiile mafiote etc. Contextul furiei credincioșilor se produce paralel cu retragerea din sistem a unei bune părți din intelectualitatea liber-cugetătoare, autocenzura apărând din nou, cu alte coordonate decât acelea impuse de regimul socialist.

Opincă pe Budapesta. Pusă cu elicopterul?


Există o singură sursă pentru această prostie, o fantazare absolut fără nici o logică. Basmul scornit de Marcel Olteanu a prins repede printre români, atât de complexați de grandoarea metropolei cu adevărat occidentale – capitala Ungariei. O minciună spusă de mii de ori ajunge să fie crezută la noi. S-ar crede că un soldat ar fi purtat în incomodul său rucsac de război o opincă, încă de pe vremea când nu se știa că va intra în Budapesta. Căci bocancii armatei române erau atunci furați de la rușii care abandonaseră războiul sau chiar de la Antanta. Nu se opincăreau prin Europa.

Nu atât pe românii din Ungaria i-a umplut de entuziasm cucerirea Budapestei cu doar două tunuri de câmp și 400 soldați, cât, zice basmul-batjocură, pe olteanul din trupă, cel cu opinca. Iată aici descrierea evenimentului făcută de generalul Marcel Olteanu (tot oltean? N.n.), fost guvernator al Budapestei în timpul ocupaţiei româneşti a Ungariei, apărută și în cartea „Huzarul negru”, 1926, şi preluată, din post în post de cartea generalului Gheorghe Mărdărescu, „Campania pentru desrobirea Ardealului şi ocuparea Budapestei”, 1922. Generalilor ar trebui să li se interzică să scrie cărți. Mai ales că le scriu ordonanțele.

„Şi-au intrat trupele noastre în Budapesta la începutul lunii august 1919. Palatul Parlamentului maghiar a fost pus sub paza unui pluton de vânători. Şeful gărzii de la intrarea principală era sergentul Iordan, un oltean de la Craiova, potrivit de stat, negru, (Cum adică „negru”? Era de altă rasă? N.n.) uscat şi foarte vioi. Deasupra palatului a văzut Iordan cum fâlfâia în vânt flamura ungurească, roşu-verde-alb. “Să dau jos steagul unguresc şi să pun fanionul de la companie.”(…) A coborât steagul în lungul sforii, drept la jumătatea steajerului şi, luând apoi opinca răsuflată a căprarului (CONFORM LUI GH. I. BRĂTIANU SOLDAȚII ROMÂNI NU PURTAU LA ORA ACEEA OPINCI, CI BOCANCI ȘI CĂCIULI LUATE DIN DEPOZITELE ARMATEI RUSE, CARE S-A RETRAS DIN LUPTĂ ÎN 1917. AȘA CĂ E GREU DE CREZUT VARIANTA DE OPERETĂ A OPINCII, n.n.), s-a urcat ca un pui de urs şi a pus-o drept căciulă în capul steajerului, lăsându-i nojiţele s-atârne-n vânt. Şi aşa a fâlfâit multă vreme în cerul Budapestei steagul maghiar cu opinca românească deasupra lui… (Cu ce macara s-a urcat românul în vârful parlamentului ungar? N.n.)
-Cine oare să fi făcut această tragică glumă? îmi zise tovarăşul meu de preumblare, domnul Ferency, un distins avocat pe care îl cunoscusem în metropola maghiară; şi zicând, îmi arătă cu mâna priveliştea originală şi neaşteptată, care oprea în drum şi întorcea capetele şi altor trecători, ca fiind cel mai caracteristic şi ironic simbol al îngrozitoarei realităţi. Cine oare să fi dat vântului şi să fi ilustrat cu atâta măiestrie şi atât de dureros dezastrul iremediabil al regatului Sfântului Ştefan?”, mai rosti domnul Ferency, cu privirea tristă. (Între timp povestitorul se interesează, n.n.)
– Dar tu ştii cine a dat ordin de s-a aciuat opinca ceea deasupra steagului unguresc?
– Da, domnule general, chiar don sergent a dat ordin azi dimineaţă şi tot dânsul a şi executat ordinul… acum stă de un ceas acolo să vadă ce-o să zică lumea şi tot în cer se uită ca să îndemne şi pe alţii…
Priveau când la trecătorii enervaţi şi sanchii, când la opinca impertinentă, şi pe feţele lor tuciurii şi asprite de viforul vremilor se lămurea cea mai desăvîrşită satisfacţie. Păreau nişte inspiraţi şi nişte draci geniali. Întreaga oaste românească, întreaga naţie mi s-au părut că se oglindesc în aceşti doi zdrenţăroşi, sublimi chiar prin gradul de perfecţiune la care poate ajunge o zdreanţă… De-aş fi fost singur! – O! i-aş fi privit ceasuri întregi fără să mă satur… Şi – poate, i-aş fi luat de gât şi i-aş fi sărutat! Dar!… le-am făcut semn să se apropie şi, arătând domnului Ferency pe sergent, i-am zis încet, foarte încet: „Acesta este glumeţul”. Şi domnul Ferency, scăldându-şi ochii între genele-i umede, mi-a replicat cu adâncă melancolie: “„Dacă din sufletul şi mintea unui simplu ţăran ca acesta s-a desprins o asemenea poznă, atunci nu mă mir că sunteţi aici…” (Iaca, un ungur îi laudă pe ocupanții valahi! N.n.)
…Bivolaru era mic de statură, faţa îi era smeadă şi foarte pârlită de soare şi vânt; în fundul capului purta nişte ochi mici, căprui şi scăpărători. Avea dinţi mărunţi, un vulpoi de Mehedinţi. (DINȚI, MEHE-DINȚI. N.n.) L-am întrebat unde a fost rănit. Mi-a răspuns cu naivitate şi scurt: “Peste tot, domnule general. În Carpaţi, la Răşinari, la Olt, la Siret, la Oituz şi chiar pe Tisa .
– Ei, şi acum îţi pare bine că făcurăm România Mare şi că faci de gardă, tu, căpraru Bivolaru de la Mehedinţi, tocmai aci la Budapesta?
Şi el, încordându-se şi privindu-mă soldăţeşte drept în lumina ochilor, îmi răspunse sfătos şi cu mândrie: “E lucru mare, domnule general… Dar… am auzitără că mai e şi o Vienă!…”. Acestui nebun în toate minţile, acestui prototip al zdrenţelor noastre glorioase de la 1917, care îşi da seama perfect până unde se poate întinde fiziceşte România Mare, nu-i intra totuşi în cap că numai pentru ce vedea s-a ostenit el şi atâţia au albit meleagurile cu oasele lor. El, Bivolaru, sinteza neamului său, elegant la simţire şi la gândire, fără să poată exprima, înţelegea totuşi numai una: “faima şi duhul românesc cît mai departe, şi peste România-Mare, România spirituală, România fără hotare”.

Asta cu „mai este și o Vienă” (de cucerit) este încă o fantezie prostească a generalului Olteanu. Nici Suleiman-Magnificul nu a cucerit Viena. În schimb, dacă sorții războiului ar fi fost alții, vorba unui militar maghiar „Cu două grupe de hovezi cucerim Bucureștiul” se putea adeveri. A făcut-o mai profesonist Mackensen.

 

Dr. Viorel Roman: „România – stat mafiot”


The Telegraph: „În Europa, Marea Britanie trebuie să-şi folosească toată înţelepciunea pentru a ajuta SUA şi UE să scape de un dezastru. Amândouă au urmărit politici de securitate în Estul şi Centrul Europei care pot oricând să cadă pradă foarte uşor unor consecinţe nedorite, să creeze un „blowback” care, pe termen lung, nu ar face nimic altceva decât să servească intereselor Rusiei lui Putin.“ Damien Phillips, Money.ro. „Încercările Statelor Unite de a plănui în mod central eforturile anti-corupţie din Europa de Est, pentru a-şi întări propriile obiective de apărare şi securitate, se întorc acum împotriva lor într-un mod spectaculos, în special în România”. adev.ro/p9c12vRomania stat mafiothttps://idocslide.com/the-philosophy-of-money.html?utm_source=romania-stat-mafiotTolerat la periferia Europei Furtul si minciuna ca forme de protest Romania stat mafiot intre orient si occident Ori ne scăpați de pușcărie, ori dăm foc la tot sistemul! Link-uri 1. Tolerat la periferia Europei. Aproape un mileniu, in Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana, cine nu era romano-catolic avea statutul de tolerat si numai dupa Razboiul religios de 30 de ani si Revolutia Franceza, cand Sf. Imperiul se degradeaza treptat in imperii, state nationale, apar Drepturile universale ale omului si egalitatea natiunilor, cetatenilor. La aceste canoane romano-catolice laicizate in Standarde de civilizatie, acceptate de intreaga umanitate, se mai opun moldo-valahii si dupa aderarea la civilizatia catolica, la acquis-ul Uniunii Europene / Sf. Imperiu. Structura social-politica, devalmasia neofanariota de la Bucuresti e cantonata in „Forme fara fond“, de aceea nici nu poate fi vorba de depasirea statutului de tolerat, chiar daca de jure el nu mai exista de mult, dar de facto e a tot prezent. Vezi aderarea la Euro, Schengen, Tiganii romanes romii, filmul rusesc Leviatha, cel romanesc Aferim! si „De dece e România un stat feudal. Până unde ajunge șpaga de la vamă?“ de Lucian Davidescu: „Sunt diferenţe între feudalismul medieval şi cel contemporan … mijlocul de producţie” nu mai este privilegiul agricol, ci al taxării – fie ea legală sau ilegală … la vârf nu-i „Domnul”, ci privilegii care se autoperpetueazăşi care funcţionează ca o inteligenţăcolectivă. Are o strategie de conservare, îşi trimite reprezentanţi la vârf pentru a-i servi interesele şi distribuie eficient sarcinile în interior. Cum arată ierarhia: I. Clasa politică. Luaţi individual, politicienii nu realizează exact ce caută acolo. Ştiu doar atât cât e nevoie săştie: că au ceva datorii, câţiva prieteni şi o organizaţie de partid pe care trebuie să o răsplătească. II. Structurile de forţă. De la judecători până la jandarmi, toţi reprezintă linia de fidelitate care trebuie să păstreze lucrurile aşa cum sunt acum. Cel mai mic salariu de aici e mai mare decât un salariu bun de profesor sau medic. Cea mai mică pensie specială este mai mare decât o pensie bunăde profesor sau de medic.
III. Masa de manevră. De la sutele de mii de funcţionari angajaţi pe posturi inventate până la beneficiarii de ajutoare sociale pentru nevoi fictive. Rostul lor este să îşi înţeleagă statutul semiprivilegiat şi să tacă. IV. Baronii locali. Fac reglajul fin între nevoile de hrană ale caracatiţei şi nevoile reale de finanţare ale comunităţilor. Direcţionează fondurile în aşa fel încât să menţină o stare permanentă de dependenţă. V. Clienţii fondurilor publice. O nouă castă socială, care a înţeles sistemul şi l-a încălecat din fugă. Un calcul cinic le-a demonstrat că e mai rentabil aşa decât să faci afaceri cinstite. Ei au dat tonul creşterii în spirală a cheltuielilor publice până la nivelul de acum, la care nu mai pot fi susţinute. Şi – ca într-un joc piramidal -, ca să nu cadă sub propria greutate, trebuie să găsească pe cineva care săachite nota de plată. VI. Poporul. Mărim dijmele sau tăiem simbriile?“ Si sociopsihologul Daniel David se straduieste, politic corect, in lucrarea sa „Psihologiei poporului roman“, sa descopere izvorul incompatibilitatii ortodoxie-occident, originea colectivismului, paternalismului, clientelismului, coruptiei cu larg caracter de masa, dar in „Romania Feudala vs Romania Europeana“ prof. Iulian Fota pune punctul pe i: „… 2012 am renuntat la visul constructiei unei Romanii Europene si ne-am apucat de constructia unei Romanii Feudale. Am cistigat alegerile parlamentare, tara este a mea, sunt ministru eu sunt vataful, sunt numit manager de spital, spitalul este al meu, sunt presedinte de partid, este al meu, rector, tot a mea este universitatea. Traiasca Romania Feudala … ei hotarasc cine trebuie sa se imbogateasca si cine nu, cine este promovat si cine nu, cine vorbeste si cine trebuie sa taca.“ In devalmasia valaha, autonomia persoanei, individualismul occidental se dizolva nolens volens intr-o solidaritate colectivista amorfa, clientelara, mafiota, la cel mai scazut nivel de trai din Europa. Revin rusii? 2. Furtul si minciuna ca forme de protest. Din anul revolutionar 1989, statele ortodoxo-socialiste, fara Armata Rosie si Cortina de Fier protectoare, supuse direct si nemijlocit presiunii rationalitatii occidentale, globalizarii, sînt într-o tranziţie spre state quasi mafiote. Vezi structurile crimei organizate din fosta URSS si Iugoslavie, din Bulgaria şi România, chiar si dupa reorientarea lor de la est spre vest, aderarea la civilizatia euro-atlantica. Dictatura de dezvoltare marxist-leninistă din Lagarul moscovit urmărea să ajungă din urmăşi sădepăşească Occidentul. Dupa esecul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc si a Pactului de la Varsovia, noul stat pseudo-democratic amînă dialogul cu Roma, refacererea unităţii creştinine, conditio sine qua non a modernizarii, a integrarii in Europa. Consecintele sunt grave. Furtul si minciuna ca forme de protest. Lehamite in est si vest. Razboi Rece. Dar daca dictatura ortodoxo-comunista se baza pe iobagi, sclavi legati de glie, fabrici si uzine, fără drept de mişcare şi la cuvînt, mafia postrevolutionare continuă tradiţia Hoardei de Aur, a Byzanţului şi Otomanilor, fură din bugetul statului sub mantia aparent democratică, liberal-occidentală. În Parlament, Guvern şi în Justiţie se regăsesc aleşii baronilor ortodocşi, care refuză din moşi-strămoşi civilizaţia catolica, fiind dependenţi astfel de crima organizată de tip neofanariot, de piaţa neagră, clientelism, nepotism, corupţie. Dacă cred în cel de aceeaşi cred-inţă, e firesc că occidenalii nu-i cred, nu pot şi n-au voie să-i ajute pe cei care mimează drepturile omului occidental, dar dispreţuiesc şcoala şi raţiunea, etica si morala, fundamentele societatii romano-catolice, occidentale.
Ei merg pe căi greşite, de aceea sunt mereu sanctionati, marginalizati si se răzbună prin crimăorganizată, evaziune fiscala, paternalism mafiot. Vezi haiducia, ca forma medievala de protest. Aşteaptă ortodocşii moldo-valahi Lumina de la rasarit, hotărîrea lui Vladimir Putin, urmaşul împăraţilor celei de a treia Rome? Cu prim-miniştri infractori, ortodocso-socialisti moldo-valahi, partidul lor, PMR-PCR-FSN-PDSR-PSD-PNL-USL-PC, nu se mai bucură de simpatie, încredere în vest, pentru ca a ieşit la iveală duplicitatea şi strategia lor subversivă de supravietuite. Falia de civilizatie Est-Vest e milenara. Secolulu trecut s-a renunţat insa la anatemizarea reciprocă a Constatinopolului si Romei, iar după Conciliul Vatican II si Revolutia din 1989, a început un dialog firav intre ortodocsi si occidentali. Statul mafiot esteuropean e fireste vremelnic în era globalizării, a satului global, asta explicăşi generozitatea occidentalilor de a integra, tolera tarile ortodoxe Bulgaria şi România, cu toate ca nu indeplinesc conditiile. Si cu toate ca modernizarea fara occidentalizare a esuat pe toate fronturile, ortodocsi moldo-valahi se pare ca vor sa mai incerce o data. 3. Romania stat mafiot, tolerat intre orient si occident. Cine cauta pe google – Romania stat mafiot – gaseste sute de mii de documente. Asta au spus-o mereu presedintii Emil Constantinescu si Traian Basescu, publicistii Andrei Plesu, Sorin Roca Stanescu si semntarul acestor randuri. Statul de drept din Europa / UE este produsul Imperiului Roman, Sfantului Imperiu Roman de Natiune Germana, Renasterii papale din sec. XI-XIII, a sacralizarii mostenirii Romei, Atenei, Ierusalimului, a dreptului roman, a persoanei, ratiunii, scolii, eticii si moralei biblice. Apoi Sacerdotii et Imperii, papa si imparatul si-au definit sferele de actiune distincte, si s-au pus astfel bazele civilizatiei, culturii politice occidentale, democratiei, societatii civile. Toate acestea sunt straine, nu-s acceptate de partida ortodoxo-socialista moldo-valaha – PMR, PCR, FSN, PNL, PSD – victorioasa in alegeri din 1946. Normele statului de drept occidental sunt straine in cultura orientala, pentru ca aici Domnul, Stapanul, Puterea este de natura divina si sursa absoluta de drept. De la Bucuresti la Bangok, de la Moscova la Teheran, Ancara etc. asta e normalitatea. Romania e insa din 2007 de jure membra UE/NATO si s-a obligat astfel sa rupa vechile lanturi grele ale duhovniciei si soborniciei moscovite si constantinopolitane, sa adere si de facto la normele Renasterii papale, la civilizatia euro-atlantica. Din nou, orient versus occident? Faptul ca presedintii camerelor parlamentare, senatori, primari etc. sunt incuplati pentru coruptie si raman in functii publice, contravine normelor occidentale, nu insa a orientalilor, pentru care haiducia, furtul si minciuna sunt singurele lor forme de protest. Nu vom avea total puterea pana nu vom avea Justitia! spune varanul oriental, reprezentat al noii elite, d-ul Dan Voiculescu din puscarie. Asta vor si inculpati, d-ul si d-na Bombonica Dragnea, d-ul Tariceanu etc. Ei castigala mereu la urne, mai mult sau mai putin corect, au tot timpul majoritatea parlamentara, fac guverne, dar sunt impiedicati de angajamentele fata de UE/NATO, sa faca legile lor, orientale, in contradictie cu statul de drept occidental. Perspectivele despotiei moldo-valahe sunt in Europa limitate, dar daca Trump si Putin vor negocia ca la Jalta si Malta, nu e exclusa insa o Reconquista balcanica, o victorie a devalmasiei baronilor moldo-valahi.
4. Ori ne scăpați de pușcărie, ori dăm foc la tot sistemul! de econ. Pavel Roman. Analiza sa a statului mafiot e singulara in domeniu financiar-economic si-l completeza pe gen. SRI Aurel Rogojan, care in cartile sale ne prezinte o inegalabila imagine de ansamblu a clientelismului mafiot din Romania si a incompatibilitatii ortodoxie-occident. Articole, cartile lor trateaza aspecte social-politice din zona alb-negru, de conflict mafiot, dintre acquis-ul comunitar euro-atlantic si devalmasia orientala moldo-valaha. Pavel Roman: Gluma e de fapt adevăr! Sebastian Ghiță e prototipul parvenitului din bani publici, creat și protejat de sistemul public corupt. E creația abominabilă a unui sistem, al cărui scop a fost acapararea averii publice, prin mită, trafic de influență, furt, înșelăciune. Și pentru că s-a cam furat ce era de furat și era tentant, s-a trecut la etapa a doua: fraudarea banului public. Nu există mai mare corupție decât în domeniul fraudării banului public, în nici un sector al economiei naționale. Fie prin neplata obligațiilor bugetare, prin rambursarea unor taxe nejustificate sau prin alocări bugetare pentru lucrări publice, banul public este fraudat la greu. Și nu oricum, ci prin participarea efectivă a celor mai importante instituții publice care ar trebui să stopeze fenomenul, prin non-combat, pasivitate sau chiar protecție directă. Ghiță are dreptate când spune că peste zece ani a stat la masăcu reprezentanții instituțiilor statului, care nu l-au acuzat că ar fi corupt, din contra și nu înțelege de ce aceștia nu s-au sesizat că ceea ce face el e ilegal. O spune plastic, „la masă”. De fapt Ghiță a fraudat bugetul de stat, prin grupul de firme pe care l-a controlat, cu ajutorul celor care i-au facilitat obținerea contractelor publice și a celor care i-au asigurat implementarea unor proiecte mult supraevaluate în raport cu valoarea lor de piață. De altfel, Ghiță (și alții sute ca el, precum Urdăreanu -UTI, Iordache – EUROSTRADE, patroana de la SIVECO, etc.) n-au apărut de nicăieri și nu s-au „dezvoltat” atât de rapid și eficient, fără sprijinul și binecuvântarea șefilor unor instituții care coordonau și controlau modul cum se alocăși cheltuie banul public și care decideau cine, cât și cum primește. Cum adică zece ani de activitate infracțională s-au derulat sub ochii autorităților și acestea n-au știut ce se întâmplăși n-au întreprins nimic să stopeze hemoragia bugetară? Aiurea! E ilogic să credem că cei care au condus instituțiile publice (SRI, ANAF, Curtea de Conturi, Parchete, Poliție) au fost atât de proști! E exclus! Și cum proști n-au fost, rămâne doar varianta complicității. Or, când instituțiile statului au fost complice la tot ceea ce a făcut Ghiță (și mulți alții care au jefuit România) sau au tratat cu indiferență ceea ce au făcut un Voiculescu, Patriciu, Ioan Niculae, Nelu Iordache, etc. etc., etc., asistând pasivi la cum era jefuită averea publicăși banul public, cum să nu conteste Ghiță, Cosma, Udrea și alți politicieni trimiși în fața justiției, statutul lor de învinuiți, discriminați (se întreabă corect de ce numai ei și alții nu)? Ce, au făcut singuri și de capul lor ce-au făcut? Păi, activitatea lor nu s-a derulat, la vedere, sub ochii îngăduitori ai autorităților? Și dacă ei sunt vinovați, autoritățile de ce nu? Doar au fost prezente și acest lucru poate fi dovedit de cei acuzați! Deducție logică, nu? În acest sens, reacția autorităților (mai corect spus lipsa de reacție), vis-a-vis de ofensiva totală (televiziuni, presă, parlamentari, politicieni, etc.) spune totul despre fenomenul Ghițăși despre teama că Ghițăși alții aflați în aceeași situație ar putea spune tot ce știu. Respectiv că autoritățile statului sunt compromise, sunt șantajabile și, mai grav, că au fost complice la tot ceea ce s-a întâmplat în ceea ce privește jefuirea averii publice și a banului public. E clar, din modul cum reacționează la dezvăluirile lui Ghiță, Cosma, Udrea, că foarte mulți dintre cei care ar fi trebuit să previnăși să stopeze fenomene gen Ghiță, nu numai că n-au făcut nimic, ci au fost părtași, alături de Ghiță, la fraudele din averea și banul public, fiind mai degrabă consilierii și partenerii lui Ghiță, decât opozanții lui. De aceea riposta autorității publice în fața fenomenului Ghiță, Udrea, Cosma, e atât de palidăși timidă. Sunt șantajabili pentru că au fost complici cu cei care au jefuit România, care au profitat de imoralitatea celor aflați în funcții publice. Iar acum tremură la gândul că Ghițăși cei aflați în aceeași postură ar putea spune totul despre această complicitate. Și cred căau ce spune, pentru că sutele de milioane încasate de Ghiță, prin fraude, nu se află doar în conturile
lui Ghiță, ci și în multe alte conturi care, dacă ar deveni publice, ar crea un cutremur de proporții în România (și Ghiță, cu siguranță are acele conturi). De aceea lui Ghiță i s-a facilitat plecarea în Serbia și asistăm la evidentul dezinteres pentru extrădarea acestuia. Există o frică uriașă că Ghițăși cei ca el dețin dovezi (și e firesc să dețină) cu care ar arunca în aer toată puterea politică din România, devoalând mecanismul prin care instituțiile publice sunt complice la fraudarea averii publice și a banului public (mai grav, cred că Ghiță a arătat aceste dovezi autorităților sârbești și președintele Serbiei a făcut cunoscut acest lucru lui Iohannis și autorităților române, respectiv căextrădarea lui Ghiță ar provoca un cutremur politic). Un mecanism și un sistem care, până un „Portocală”, un Papici sau una ca Koveși nu l-ar fi devoalat, trimițând în judecată niște pioni ai sistemului, funcționa perfect – încă de pe timpul lui Năstase, care a înfrățit mafia din administrație cu cea fiscală. Iar Koveși (care a urmărit să-și consolideze funcția) și „Portocală” (care s-a crezut Eliot Ness), au avut imprudența „să bage bățul în viesparul” care funcționa perfect, de peste douăzecișișapte de ani, după niște reguli de tip mafiot. Iar acum iadul s-a dezlănțuit, pentru că Ghițăși alții ca el (Udrea, Bica, Iordache, Urdăreanu, fam. Cosma, etc.) n-au onoare de mafioți și nu sunt de acord ca doar ei să plătească, iar cine i-a consiliat și protejat (nu pe gratis), nu. Așa că s-a trecut la un șantaj general de tipul: Ori ne scăpați de pușcărie, ori dăm foc la tot sistemul! Asta e deviza și modul de operare. Altfel e inexplicabil de ce televiziunile și presa care susțin fenomenul Ghiță, Cosma, Udrea, Dragomir, etc., nu sunt cercetate penal pentru o astfel de campanie anti-justiție și de defăimare a autorității publice, când este mai mult decât evident ce se întâmplă. În aceste circumstanțe, trecând peste metodele mai puțin ortodoxe ale unui „Portocală” sau altora din DNA, prin care și-au atins scopul, pentru modul cum au provocat implozia sistemului corupt al devalizării averii publice și banului public și pentru devoalarea mecanismului și celor implicați în fraudarea banului public, eu le-aș face statuie și i-aș decora cu cea mai mare distincție a României. Fără„nebunia” lui Portocalăși „naivitatea” șefei DNA („care nu știe nici să ia mită”), Ghită, Iordache, Constantin Niță, Hrebenciuc, Stefan, Fenechiu, cei din afacerea „Microsoft” și mulți alți infractori, ar fi continuat să facă parte din uriașul mecanism al fraudării banului public, respectiv a monstruoasei coaliții instituții publice-mafie, coaliție care a distrus și continuă să distrugă România, unica țară din UE în care guvernează, oficial, Mafia. 5. Link-uri: https://flacara-rosie.ro/2018/03/19/ori-ne-scapati-de-puscarie-ori-dam-foc-la-tot-sistemul/ http://viorel-roman-bremen.over-blog.de/2014/12/10-teze-2015.html http://melidonium.ro/2014/03/04/viorel-roman-revin-rusii/ http://armoniiculturale.ro/2015/02/12/prof-dr-viorel-roman-revolta-ortodoxa-2015/ http://www.logossiagape.ro/2018/02/23/dr-viorel-roman-treceti-batalioane-romane-carpatii/ http://www.logossiagape.ro/2018/02/13/viorel-roman-razboiul-dintre-statele-paralele/ http://www.marianagurza.ro/blog/2017/01/23/dr-viorel-roman-romania-stat-mafiot/ http://www.revistasingur.ro/articol-pres/11988-viorel-roman-state-ortodoxe-mafiote http://armoniiculturale.ro/2015/02/12/prof-dr-viorel-roman-revolta-ortodoxa-2015/ http://www.totpal.ro/viorel-roman-statul-la-romani-ed-a-ii-a/ https://www.academia.edu/32040444/Statul_mafiot.pdf http://confluente.org/viorel_roman_1463411613.html http://viorel-roman-bremen.over-blog.de/2018/01/leviathan/nr.87.html

Poziția față de minoritari a rămas aceeași…


024Nu de mult parlamentarul PSD  Șerban, mi se pare, spunea la Antena3 că ar fi cazul ca SRI să scormonească prin Ardeal după maghiari din Ungaria ce vin prin Ardeal/Banat și se simt prea ca acasă. Și chiar SUNT la ei acasă, dacă ar avea ceva minte și ar gândi cu propriul cap acest cap de partid, doar că dâmbovițenii nu se mai simt bine de atâția nostalgici după imperiul austro-ungar care, ca să vezi, exista chiar și în interiorul arcului carpatic. Nu de alta, dar măcar era o administrație ca lumea, nu o ciorbă de burtologie ca asta de acuma.

Continuă mari delimitări: „minorităţile naţionale, ALTELE decât cea maghiară”. Jigniri în formă continuată. Pe de altă parte, aș vrea să știu de ce nu pot dâmbovițenii pronunța acel U sau O cu Umlaut și spun TIOCHEȘ, GHIOTE. Este o defecțiune genetică, deoarece nici folosirea propriei limbi nu e fără defecțiuni, o atestă acele ȘAPTISPREZECE, OPTISPREZECE… Iar doamna premier Dăncilă nu cunoaște nici o limbă străină, socotind că și româneasca e tot străină pentru dânsa. Nu degeaba vorbea Eminescu despre o PATOLOGIE a societății românești.
După unii cetățeni ai României, țara noastră n-ar fi fost nici azi în NATO. Nu se putea ca omul de litere, considerat mai de mult emblematic pentru cultura minorităţii sârbe din Banat, Slavomir Gvozdenovici, să aibă altă atitudine, în numele celor pe care îi reprezentase în Parlament, decât aceea a “abţinerii” faţă de, altfel, unanima noastră raliere la NATO. Asta pentru a fi fidel acelor prieteni panslaviști care au fost împotriva bombardării Iugoslaviei, măsură luată împotriva nebuniei miloșeviciene. Cât despre bombardamentele NATO din Iugoslavia, nu se pot compara cu cele ale lui Hitler asupra Belgradului, pentru simplul motiv că era o măsură ANTITERORISTĂ. Armata sârbă a dus acţiuni de purificare etnică pur teroriste; în acele zile serbul Miloşevici dispărea în smogul Gemenilor, ca măgarul balcanic în ceaţa care îi convine. Cu toată poziţia absolut de bun simţ vizavi de tragedia americană de atunci, cu toată alinierea noastră la raţiunea mondială, România mai are probleme, cum a avut mereu, cu etnia maghiară, cum a avut cu evreii, cum are cu germanii, însă măcar nu le rezolvă precum sârbii, omorând şi băgând la groapa comună.

Dacă stăm la fel de bine cu minorităţile încă de la primul război şi până astăzi, atunci e rău. Problema minorității maghiare e de ordin ECONOMIC, nu politic. Bănățenii vor avea și ei mereu senzaţia nedreptăţilor bugetare făcute acestei regiuni harnice şi nu printr-o simplă coincidenţă multietnică.
Unii  au fost supărați pe atitudinea presei noastre de limbă maghiară. Se revendicau, pe acolo, prin judeţele nordice, unele clădiri, foste proprietăţi ale bisericilor şi nu mi se pare incorect, din moment ce, de pildă, biserica greco-catolică și românii ei din Lugoj au primit înapoi tot ce au posedat în trecut, inclusiv dreptul de a decide cine este îndrituit să închirieze apartamente aflate în proprietatea greco-catolicilor. Dar supărările românești faţă de minorităţi sunt de notorietate. Era cât pe-aci să nu accepte în 1919 Aliații, din cauza lui I.I.C.Brătianu, o Românie Mare, pentru că premierul se opusese controlului internațional legat de tratamentul minorităților. Există segmente de populaţie care se mai simt spiritualmente aparţinătoare unor naţii care au pierdut războaie, teritorii, secole de civilizaţie; integrarea, uniformizarea, deposedarea de legitimitate se face în decursul dispariţiei fizice a generaţiilor dependente de acest sindrom. Cu băşcălia, rebusismul şi autoritarismul emanate de la Centru nu se va face chiar instantaneu ordinea pe care o consideră unii necesară. Lumile sunt încă în război, sângele apă nu se face, trădările nu se uită, iar fotografiile vechi din Primul Război Mondial ne atârnă încă pe pereţi şi nu s-a reuşit o mare creaţie economică-socială-politică, după modelul celei din SUA. Asta va veni, probabil, din partea celor ce vor stăpâni viitorul, nu din partea celor ce se cred stăpânii zilelor noastre.